Casa Melik (Muzeul Theodor Pallady)

Santina

Muzeul Theodor Pallady se află în Casa Melik, construită în 1760 și cunoscută ca cea mai veche și frumoasă casă negustorească din București deschisă publicului.

Deși mi-ar fi plăcut să aflu, nu am găsit acolo prea multe informații despre istoria casei, în afară de plăcuța de la intrare cu anul construcției și perioadele în care a fost renovată.

Trecând peste asta, casa, construită în stil românesc, e absolut superbă, atât în interior cât și în exterior. Curtea e mare, îngrijită și cred că foarte primitoare și relaxantă în zilele de vară.

Muzeul din casa Melik adăposteşte de fapt colecția de artă a soților Serafina și Gheorghe Răuț (fost director al sucursalei de la Paris a Băncii Marmorosch Blank în perioada interbelică), însă nu aș ști să spun care a fost legătura lor cu această casă sau dacă a existat vreuna. Oricum, vei putea admira numeroase obiecte de decor, covoare, mobilier, picturi aparținând diverselor şcoli europene de secol XVIII-XIX, precum și numeroase lucrări ale lui Theodor Pallady. Pictorul a locuit la Paris în aceeași clădire cu familia Răuț, lăsând în urma lui, la întoarcerea în țară, numeroase picturi și desene care au fost donate ulterior statului român.

După ultimele muzee vizitate, Palatul Suțu şi Theodor Aman, am venit și aici cu așteptări destul de mari, însă am fost dezamăgită de experiența muzeistică. Și asta pentru că lipsește desăvârșire povestea, a locului și oamenilor care au trecut pe aici. Și cred că este pentru prima dată când am rezerve dacă să recomand sau nu un muzeu. O să spun totuși că e de văzut dacă ești pasionat de artă, iar dacă nu, casa care îl găzduieşte merită totuși admirată.

Radu

Foarte pe scurt, asta este o expoziție, nu un muzeu.

Deja cred că e clar pentru toată lumea că, deși sunt mare amator de frumos :), nu sunt un cunoscător într-ale artei. Ei bine, cu ce știam când am venit aici, cu aia am plecat.

Casa mi-a plăcut foarte, foarte mult, dar nu mi-e clar ce legătură a avut cu Pallady și de ce găzduiește muzeul.

Din exponate mi-au plăcut foarte mult schițele și acuarelele, dar și acolo explicațiile au fost de sumare. Uneori găsești informații, de exemplu în legătură cu Yvonne Cuzin, muza artistului, sau cu privire la câteva momente de care e legată câte-o lucrare, dar per total găsești aici o expoziție de picturi și schițe care pot să îți placă sau nu.

Muzeul expune și o sumedenie de obiecte mai mult sau mai puțin legate de artă; nu mi-a fost foarte clare care erau strânse de-a lungul timpului de către Pallady și care erau, pur și simplu, din colecția familiei Răuț. Cam toate informațiile au fost pe linia „ăsta e un scaun stil renaștere; are două brațe”.

În rest, tot ansamblul este foarte îngrijit, cu exponatele atent restaurate și/sau întreținute; pe terasă pare că mai au loc ocazional ceva ateliere de pictură pentru copii, dar asta e doar deducția mea.

Per total, experiența nu este neplăcută, nu ai de suferit dacă vii aici, dar nici nu pot spune că am plecat mai bogat cu vreo informație. Mi se pare genul de loc destinat pasionaților care au deja majoritatea informațiilor de context.

Timp

30 de minute-o oră

Costuri

Intrare: 12 lei/persoană
POS disponibil.