Muzeul „Theodor Aman”, București

Santina

Deși locuiesc dintotdeauna în București, mai am încă atât de multe locuri de descoperit, vizitat, admirat. De data asta a fost Muzeul Theodor Aman.

E deschis chiar în casa ce i-a aparținut pictorului și este prima casă atelier de artist din România. Funcționează ca muzeu încă din 1908, ceea ce îl face unul dintre cele mai vechi muzee memoriale din țară.

Casa a fost construită în stil neoclasic după chiar planurile pictorului. Tot lui îi aparțin picturile murale și mobilierul sculptat. Iar decorațiunile exterioare au fost făcute tot de Aman, în colaborare cu sculptorul Karl Storck.

Odată cu vizita aici am descoperit că deși noi îl cunoaștem mai degrabă ca pictor, Theodor Aman a fost un artist complex. A fost sculptor, grafician, profesor. Lui i se datorează, alături de Gheorghe Tattarescu, înființarea primei şcoli de Belle Arte din Bucureṣti. Pe care de altfel a şi condus-o pe tot parcursul vieții.

Ce poți descoperi în muzeu? O amplă colecție de picturi, sculpturi și gravuri aparținând lui Theodor Aman, alături de ustensile de lucru dar și obiecte de mobilier ce i-au aparținut.

Deși mi-a plăcut mult, am simțit totuși că muzeului îi lipsește ceva: povestea. În afară de o foaie tipărită pe care o poți citi în zona de bilete, cu câteva informații sumare despre casă și pictor, nu găsești altceva. Și deși ne-am fi dorit turul ghidat, acesta nu e posibil decât pentru grupuri😔.

Trecând totuși peste aceste detalii, e un loc interesant de descoperit. E în mijlocul orașului, unde te poți opri oricând în plimbările tale.

Radu

Santina a venit cu ideea pentru plimbarea asta și, când am căutat să văd unde vrem să ajungem, am descoperit că trecusem pe lângă muzeu de nenumărate ori. Vezi, de asta e bine să te abonezi la un blog ca al nostru, mai afli chestii 🙂

Pe de altă parte, dacă e să fiu onest, pictura nici nu e neapărat printre prioritățile mele – probabil nu sunt deloc așa sofisticat cum îmi place uneori să-mi închipui. Sau, cine știe, poate că sufletul meu sensibil era apăsat de vremea de-afară, așa că nu am putut să mă bucur cu adevărat de experiență.

Asta cu sufletul sensibil nici măcar nu e o glumă – între Aman și mine, pictorul e cel mai macho. Omul a construit totul în jurul lui, de la proiectarea clădirii până la murale, de la piese de mobilier până la vitralii. Toate astea nu sunt, neapărat, revoluționare sau uluitoare, cel puțin nu pentru un ochi de amator ca al meu; totuși nu poți să nu admiri polivalența artistului sau să nu intuiești interesul și disciplina din spatele lor.

Experiența muzeului, însă, nu e grozavă. Erau două doamne acolo, amabile și gata să ne răspundă la întrebări, dar nu să ne ghideze. Informațiile sunt inexistente, blocuri de text de manual, exact genul pe care nu vrei să le citești într-o zi de weekend. Sigur, poate sunt eu superficial, dar când ai două foi A4 deasupra unui tablou de 6 ori mai mic, cineva exagerează. S-a făcut și o încercare de realitate augmentată, dar e doar un gimmick bun de-un selfie, nu oferă nicio informație utilă.

Per total, muzeul ăsta m-a lăsat cu impresia lecturilor obligatorii din generală. Da, valoroase și importante pentru cultura ta, de obicei cu informații utile pe care le iei cu tine, însă experiența nu e neapărat ceva plăcut – nici pe moment, nici când îți aduci aminte de ea.

Timp

30 de minute, pentru ne-pasionați.

Costuri

Intrare: 10 lei/persoană.
Foto: 15 lei

Fără POS.