De ce să mergi:
- Inedit
- Istorie
- Cultură
Durată:
1 zi
Ratingul nostru:
Impresiile noastre
Santina
Dacă aș scrie despre un restaurant și nu despre un muzeu aș spune că e un hidden gem. Dar până la urmă de ce nu aș putea spune asta și despre un muzeu?
Pentru că exact așa mi s-a părut: un loc interesant, bine organizat, într-o clădire frumoasă și cu istorie din mijlocul orașului… dar încă nedescoperit.
A fost înființat în anul 1957 de catre Perpessicius, istoric și critic literar, cercetător și editor al operei eminesciene, membru al Academiei Române. Până la final de martie îi și este dedicată o expoziție temporară în cadrul muzeului.
Vreme de mai bine de 50 de ani muzeul s-a tot mutat în diverse clădiri din București, iar din 2017 funcționează în casa lui Leon Mavrocordat (general al Armatei Române din Primul Război Mondial).
Deși nu are o ordine cronologică în care să fie vizitat, muzeul este împărțit pe secțiuni și genuri literare: proză, poezie, dramarturgie (cu o sală dedicată desigur lui Caragiale); e alegerea ta de unde începi. Pe lângă manuscrise, cărți vechi, fotografii, o să găsești aici și obiecte personale ce au aparținut scriitorilor: un fotoliu din lemn pe care stătea Coșbuc în biblioteca lui sau un pix din argint cu care scria Alecsandri (pe restul te las să le descoperi vizitând muzeul 😉). Vizita aici a fost o ocazie să-mi reamintesc literatura anilor de școală, mai ales cei de liceu.
Mi-am adus aminte cum am citit pe nerăsuflate “Ion” al lui Rebreanu, cât de fascinant mi s-a părut cuplul Ela – Ștefan Gheorghidiu din “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” a lui Camil Petrescu, dar și câte bătăi de cap mi-a dat proza lui Sadoveanu; cum m-am chinuit cu “Letopisețul Țării Moldovei” (nu, n-am reușit să ajung la final) a lui Cantemir și ce imposibil mi-a fost să citesc Gala Galaction. Am plecat dorindu-mi să recitesc Mihail Sebastian.
Mi-a plăcut mult muzeul, am petrecut vreo două ore descoperindu-l și am mai fi stat ceva dacă nu venea ora închiderii. E un loc pe care îl recomand negreșit, în special pasionaților de literatură română. 😊
Radu
Aveam de mult muzeul ăsta pe listă și nu prea aveam tragere de inimă, pentru că mă așteptam să fie o experiență obscură, plictisitoare și învechită. Până la urmă cât de spectaculos poate fi un muzeu despre cărți?
Ei bine, m-am înșelat teribil, cred că e unul dintre cele mai interesante și de bine gândite muzee vizitate. Mai ales că e pe o temă nu foarte comodă.
În primul rând mi se pare că strălucește prin organizare (aș fi zis taxonomie și navigare, dacă era un site) – împărțit pe trei niveluri și cu numeroase încăperi, inclusiv cu acces circular, muzeul reușește să dea fiecărei zone o tematică distinctă și firească, dar și să facă trecerea dintr-una într-alta naturală și lipsită de confuzie.
În al doilea rând, exponatele – muzeul combină lucrurile familiare cu cele aproape uitate și îți oferă și câte ceva nou de aflat; ai și cărți și citate previzibile, dar și obiecte neașteptate, simboluri și statuete, sinteze și rezumate eficiente.
Nu-s eu, poate, etalonul perfect pentru treaba asta, dar plecând de aici mi-am dat seama că nu aș fi putut ilustra mai bine literatura română.
Minusuri? Păi clădirea e frumoasă, dar înghesuită; ca să ajungi la ea trebuie să te strecori, la propriu, prin droaia de limuzine venite la bulevard. Chestie care zice câte ceva despre priorități. Iar muzeul pare mai degrabă rezultatul grijii și atenției decât unei finanțări rezonabile. Băile, în special, ar merita refăcute – sunt curate, dar uscătoarele alea cu material textil sunt ele însele piese de muzeu.
Pentru cine e, deci, muzeul ăsta? Păi, dacă ți-a plăcut să citești, e o ocazie bună să-ți reamintești de cărți, idei, personaje. Dacă nu, ai prilejul să te bucuri că nu mai ai de citi La vulturi :). Dacă ai copii și nu știi cum să le stârnești curiozitatea pentru lectură, muzeul ăsta arată fațete inedite și interesante ale literaturii. Dacă ești pasionat de arhitectură poți admira clădirea muzeului. Sincer, trebuie să faci parte dintr-o nișă extrem de specifică pentru a nu găsi abolut nimic plăcut în locul ăsta. Deci da, recomand.
Timp
Mai mult decât ai crede. Am plecat după două ore dar am mai fi stat 🙂
Costuri
Intrare: 30 lei / persoană.
Cum ajungi
Muzeul Literaturii Române, pe hartă.
Website
Cu această vizită la Muzeul Național al Literaturii Române am încheiat „turul MNLR”, care include Muzeul în sine și o serie de case memoriale:
- Casa memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”
- Casa memorială „George și Agatha Bacovia”
- Casele memoriale „Ion Minulescu și Claudia Millian” și „Liviu și Fanny Rebreanu”
- Casa memorială „Anton Pann”
Lista caselor memoriale include de fapt și Atelierul de artist Margareta Sterian, dar ni se pare că acesta vizează mai mult artele vizuale.