De obicei la început de septembrie mergem la mare, dar anul acesta ne-am gândit și răzgândit de vreo zece ori și până la urmă am renunțat.
Căutând alternativa ferită de aglomerație, ne-am decis să ne întoarcem prin Oltenia. Printre obiectivele de pe lista noastră aveam deja câteva cule; ne-am documentat mai în detaliu și s-a conturat o plimbare dedicată vechilor conace fortificate.
Inițial traseul cuprindea trei zile foarte intense; am mai tăiat din obiective, am mai adăugat o zi de relaxare și a ieșit ceea ce vă povestim aici.
Impresiile noastre
Santina
Dacă vă hotărâți vreodata să faceți un tur al culelor oltenești, ar fi bine să știți că: unele dintre ele sunt într-o stare avansată de degradare/ruină, altele sunt proprietăți private și nu se pot vizita (cu puțin noroc poate reușiți să intrați in curte) și doar o mică parte sunt deschise publicului.
Eu, recunosc, după prima zi am fost cam dezamăgită, nereușind să vizităm mai nimic.
Am recuperat zilele următoare cand am ajuns la conace – muzeu și mi-a mai venit inima la loc.
Și la acestea, deși refacute și bine întreținute, aș fi vrut mai multe detalii și povești. Cele mai interesante lucruri le-am aflat la Muzeul arhitecturii populare din Gorj (în incinta căruia se află și Cula Tătărăscu), unde am întalnit o doamnă administrator foarte draguță, care între două mături date pe prispa caselor ne mai povestea și nouă cate ceva. E drept că eram cam singurii turiști.
Și ca să nu mă lungesc prea mult, concluzia mea ar fi că dacă vă place aventura și neprevăzutul puteți încerca să ajungeți la toate culele, indiferent de starea lor. Dacă nu, mergeți doar la cele deschise publicului.
Radu
Mi-a plăcut, fără niciun dubiu. Si pietrele cu care s-au înconjurat boierii ăia ca să se apere, și munca de detectiv pentru a le găsi, și locurile pustii sau aproape, și peisajele. Și, probabil mai presus de toate, ineditul – aparent aveam nevoie de o pauză de la obiectivele populare și comerciale.
Sigur, am zis niște cuvinte drăguțe despre drumurile proaste, despre cei care au lăsat culele în paragină, despre țăranii care nu știau că la ei în sat e un monument istoric. Dar m-am simțit foarte bine în tot acest tur și mă bucur că l-am făcut.
Concluzia: da, recomand plimbarea asta, dar nu e pentru oricine, trebuie să îndeplinești câteva condiții:
- să îți placă să petreci mult timp în mașină, alături de celălalt – 1000+ km, din care jumătate pe drumuri proaste;
- să cauți intenționat o ruină la care să te uiți și să te bucuri când o găsești;
- să poți sări, la o adică, peste un gard sau printr-o fereastră.
- Dacă nu e de tine, OK – dar tot poți vizita muzeele publice, nu ai decât de câștigat.
Conacul Budișteanu
Conac de secol 18, în mod evident renovat (cu termopane). E proprietate privată, nu este semnalizat în niciun fel iar localnicii nu știu cine și cum se ocupă de el.
Nu merită nicio deviere de la traseu.
Cula Racoviță
Culă de început de secol 19, actualmente muzeu. Nu am vizitat-o ca să nu punem muzeograful pe drum, deși se oferise să vină. Deschisă duminica, 10-14; în rest planifică vizita cu un telefon la prof. C-tin Năstase, 0744.499.422.. În poză apare cea mai mare lingură de lemn din lume 🙂
Cula Drugănescu
Ce apare în poză e tot ce e de văzut acolo. Ce nu e deja dărâmat e năpădit de buruieni; interiorul e blocat de moloz.
Nimic de văzut aici, ca și cum n-ar fi.
Cula Sultănica
CULA SULTĂNICA
Proprietate privată, în curs de renovare, fără nicio informație.
Poate ar merita un ocol dacă nu ar fi drumul atât de prost până acolo. Măcar e lângă o livadă cu pruni 🙂
Conacul Gheorghe Tătărescu
Culă amplă, perfect restaurată, vizitabilă în Muzeul arhitecturii populare din Gorj.
De vizitat, împreună desigur cu celelalte exponate. 5 lei/bilet, plus 15 lei taxă foto.
Cula Glogoveanu
Culă de secol 17, parțial renovată; e proprietate privată, aparent folosită ca locuință.
Situată într-un parc amplu, mai degrabă neîngrijit; baricadată cu mașini ca în filmele cu zombie. Interesantă, dar nu merită ocolul.
Cula Cuțui
Proprietate privată, renovată, deși nu e clar cât de folosită e. Prin spate se auzeau niște dulăi așa că nu am forțat norocul. Grădina este decorată într-un mod ușor sinistru.
Merită o oprire dacă treci pe DN67A, poate găsești pe cineva acasă.
Cula Crăsnaru – Groșerea
Cula care ne-a făcut cea mai puternică impresie. Atât de deteriorată încât ne-a fost teamă să intrăm, dar impresionează prin amplasare, peisaj, prezență arhitecturală. Deci recomandăm o oprire.
Cula Duca
Culă muzeu, restaurată; folosită ca locație pentru câteva filme românești. Nu abundă, totuși, explicațiile și descrierile.
E păcat să treceți prin Horezu fără să vă abateți pe aici.
Cula Greceanu
Cea mai veche culă (început de secol 16), parte din ansamblul muzeal Măldărești.
Foarte accesibilă, e un obiectiv de vizitat de oricine trece prin zonă. 10 lei/bilet (Duca+Greceanu); 100 de lei taxă foto.
Cula Zătreanu
Posibil cel mai mare conac vizitat de noi. Parțial întreținut, deși interioarele nu mai păstrează elemente originale. Acces restricționat, dar se găsesc soluții 🙂
Drum prost și ca să ajungi, și ca să pleci; nu se prea justifică efortul.
Cula Galița
Culă de secol 18, în stare relativ bună, deși renovată în mod barbar de către comuniști. Proprietate privată, directorul fermei viticole ne-a însoțit în vizită, dar fără acces la interior. Nu merită ocolul ca obiectiv în sine, dar la Sâmburești se găsesc și alte obiective de degustat 🙂
Muzeul Trovanților
Nu era în plan, dar am oprit când am trecut pe lângă el. interesant, deși mult mai restrâns și puțin spectaculos decât trovanții de la Ulmet.
Incredibil de prost semnalizat. Linkul de mai jos e către parcare.
