Ne-a plăcut:
- Terasa
Nu ne-a plăcut:
- Mâncarea
- Aglomerația de la interior
Ratingul nostru:
Am mâncat la Oscar când am venit să vedem ce poți face într-o zi în Câmpina.
Impresiile noastre
Santina
Ți s-a-ntâmplat vreodată să citeşti review-uri bune-bune despre un anumit loc, să abia aștepți să mergi, dar realitatea să fie un pic diferită? Este exact ce am pățit eu cu restaurantul ăsta.
Plănuiesc să mergem la Oscar, despre care am citit de bine, de vreo trei ani. Dar de câte ori am fost prin zonă, ori nu au răspuns la telefon când am vrut să facem rezervare, ori nu am găsit loc. De data asta am mers direct, la noroc. Am avut un şoc când am intrat. Lume și o hărmălaie, ceva de nedescris. Nu ne-ar fi tihnit nicicum. Însă, spre bucuria noastră, era o zi cu soare, așa că am stat pe terasa aproape goală.
Am găsit un meniul cu preparate multe, în special pe bază de carne. Opțiunile pentru vegetarieni destul de limitate, dar găsești totuși ceva de mâncare. Eu am comandat un păstrăv prăjit cu chipsuri de cartofi, un fel de fish & chips, dar cu peștele întreg. Au fost ok, dar nu cele mai bune mâncate vreodată. Incomparabil cu cel de la Câmpul Cetății, de exemplu.
Am zis că le mai dau o șansă la desert. N-au profitat de ea. Am împărțit cu Radu o porție din tortul casei. A fost un fel de salam de biscuiți, dar nu sub formă de salam, cu gust de caramel, extrem de dulce și cam cleios. Cafeaua, în schimb, a fost foarte bună.
Și totuși, după numărul de clienți pare un loc extrem de popular. E foarte posibil totuși ca alte preparate pe care le au în meniu să fie altfel decât ce am mâncat eu.
Experiența mea a fost a unui loc cu mâncare comună pe care nu-l pot recomanda și unde nu aș reveni.
Radu
Am putea numi postul ăsta „Ne-am sacrificat noi și am fost la Oscar…”. Sau am putea da un titlu misterios, pentru că eu am plecat nedumerit de acolo – la cât de slabă e mâncarea, la cât lasă de dorit experiența, e un mister de ce e cel mai bine cotat restaurant din Câmpina.
Interiorul era, când am ajuns noi, aglomerat și foarte, foarte gălăgios; nici nu cred că am fi găsit o masă. Din fericire am găsit pe terasă care e, sincer, singura calitate a restaurantului – organizată în multe nișe și despărțituri, cu pereți din gard viu, îți oferă un strop de intimitate. Dacă nu se așează nimeni la masa lipită de a ta, evident.
Mâncarea mi s-a părut slabă – eu am luat un hamburger cu o chiftea decentă și atât – chifla mi s-a părut uscată, cu prea puțin sos, o frunză de salată și câteva bucăți de castravete murat… și cam atât.
Am cerut și un piure cu trufe, că nu am rezistat tentației: spre meritul lui, ospătarul nu a râs la comanda mea; mai puțin plăcut a fost că mi-a adus piureul pe setupul de burger+cartofi prăjiți, ori piureul nu se mănâncă de pe tocător. Iar despre piure în sine, bucătarul nu a crezut în el. A fost decent, dar atât, fără pasiune, doar verificat că s-au folosit gramajele corecte 🙂
Iar ofensa maximă a fost „tortul casei”, care era de fapt un salam de biscuiți. Ok, nu simplu, ci cu caramel, dar chiar și așa departe de orice idee de tort.
În concluzie, poate ceilalți (foarte mulți) clienți știu vreo parolă care transformă experiența în ceva extraordinar; atâta vreme cât tu nu o știi, însă, nu pot recomanda restaurantul ăsta.
Website
Acest review este independent și nu este susținut în niciun fel de către restaurant sau de către vreo altă entitate.