Am avut multe discuții despre concediul de final de vară. Am cântărit, am ezitat, ne-am gândit și răzgândit… și până la urmă am decis să nu plecăm nici acum din țară.

Cu aproape două săptămâni la dispoziție, am decis să urcăm prin Moldova și Bucovina, după care să trecem în Transilvania și să începem să ne întoarcem, pe îndelete, spre casă.

Iată, mai jos, impresiile noastre despre prima parte.

IMPRESIILE NOASTRE 

Santina

Se pare că anul ăsta n-am ales deloc bine perioadele de vacanță. Din cauză de vreme proastă. Şi în cea din iunie şi în cea din august ne-au urmărit ploaia şi frigul. Dar, na, până la urmă în vacanță e bine oricum. Nici nu are cum să fie altfel când singura grijă pe care o ai e pe unde te mai plimbi şi unde şi ce mai mănânci 🙂

Sincer mie mi-a plăcut mai mult partea de Moldova (îmi pare rău Radu, stiu că tu ai condus pe drumul ăla oribil). Cred că şi pentru că a fost vremea mai bună, iar la Suceava am stat într-un hotel super mişto.

La Cluj hotelul nu a fost fantastic, iar vremea nici atât. Oraşul extrem de aglomerat, multele lucrări de construcție şi ploaia mi-au stricat un pic cheful.

Dar pentru ultima zi de vacanță am ajuns la Braşov, am văzut în sfârşit soarele (chiar am renunțat la geacă cel puțin pe timpul zilei), am mâncat bun la Dei Frati şi a fost un final perfect de vacanță.

Cu siguranță cu banii cheltuiți în turul ăsta prin țară am fi putut merge în multe locuri în afară, dar nu-mi pare rău de alegere. Am reuşit să mă relaxez şi deconectez, ceea ce e cel mai important până la urmă.

Acum aştept şi fac planuri pentru următoarea vacanță 😉

Radu

Nu e primul tur de genul ăsta pe care îl facem; mie îmi place mai mult decât Santinei să nu stau într-un singur loc mai mult de 2-3 zile, iar uneori îmi face pe plac 🙂

Poate mai obositor decât 9 zile la all-inclusive, dar văzutul de lucruri frumoase e relaxant în felul lui. Tururile de genul ăsta îmi aduc aminte că au rămas o droaie de locuri mișto de văzut sau revizitat prin țară, chestie care mă ajută să rabd mai ușor lipsa concediilor în străinătate.

Nu știu dacă e de la cum am ieșit eu din izolare sau de la cum au ieșit ei, dar încep să prefer tot mai mult locurile cât mai lipsite de oameni. Chiar și așa, cetățile sunt cetăți, n-ai cum să fii supărat când ești la cetate 🙂

Sigur, am reușit să găsesc și lucruri care să mă enerveze, cum ar fi mizeria aia de E85, mânăstirile renovate prin programul Regio apoi încuiate și abandonate, recenziile înșelătoare de pe Booking, care nu mai e ce-a fost.

Dar per total am petrecut aproape două săptămâni doar cu Santina, fără altă grijă decât plimbarea în sine, așa că la final am ieșit suficient de relaxat și de optimist încât să sper că peste zece ani plimbarea asta va fi infinit mai plăcută.

Vă țin la curent 🙂

 

Muzeul Satului Vrâncean, Focșani

Santina

De dimensiuni mici dacă îl comparăm cu Muzeul Satului din Bucureşti sau cu Astra din Sibiu, dar suficient să-ți dai seama cum trăiau oamenii din satele Vrancei cu mai bine de un secol în urmă. Şi să apreciezi din nou confortul zilelor noastre.

Mi-ar fi plăcut totuși să aflu mai multe lucruri, pentru că informațiile sunt extrem de puține, spre deloc. Și trebuie mai mult să-ți imaginezi sau să deduci lucruri. Lipsește de fapt ceea ce e cel mai important la un astfel de loc: povestea.

Radu

Amplu, curat, foarte îngrijit, cu exponate foarte bine întreținute; perfect pentru o plimbare într-o zi călduroasă.

Colecția acoperă o zonă relativ restrânsă, așa că varietatea construcțiilor nu este foarte mare. Dincolo de aspectele evidente ale sărăciei sau avuției familiilor, diferențele dintre construcții au fost prea subtile pentru un amator ca mine, mai ales în absența unor explicații mai consistente. Merită vizitat o dată. 

Cum ajungi

Click aici pentru indicații de la Google.

Costuri

Intrare: 8 lei de persoană. Fără POS.

Piatra Neamț

Santina

La Piatra Neamț am ajuns într-o duminică seara, iar lunea toate muzeele au fost închise, deci nu am putut vizita nimic. Așa că doar ce ne-am plimbat puțin prin zona vechii cetăți. Orașul în schimb arată bine, curat, dar destul de aglomerat.

Oricum nu puteam pleca din Piatra fără să urcăm cu telegondola pe muntele Cozla și să admirăm orașul și împrejurimile ca orice turist care se respectă. Urcarea durează destul de puțin, nimic spectaculos. Cred totuși că experiența e mai interesantă pentru copii.

Radu

Am oprit aici mai mult ca să nu petrecem chiar toată ziua pe drum, plus că am vrut să bem o cafea cu un coleg. Cuibărit printre dealuri împădurite, orașul este relativ curat, plăcut, suficient de mic pentru a parca mașina și a uita de ea. Probabil este și relativ liniștit, în afara perioadelor tradiționale de concedii.

În mod sigur are mai multe atracții de oferit, nu doar turnul și biserica din Curtea Domnească, plus telegondola. Dar ca să fiu onest nu cred că mă mai întorc pe aici prea curând.

Cum ajungi

E un oraș întreg 🙂 nu dăm indicații de la Google.

Costuri

Telegondola costă un neașteptat 30 de lei de persoană.

Cetatea Neamț

Santina

Când mă gândesc la Cetatea Neamțului îmi vine in minte nuvela „Sobieski şi românii” :). Cred că am fost ascultată la lecția asta de mi-a rămas în minte.

La capătul urcuşului prin pădure, pe drum asfaltat de altfel, te întâmpină „trufaşe” zidurile cetății. E o cetate medievală impresionantă. Nu degeaba se spune că a fost cucerită doar de două ori în istoria ei de câteva secole.

Dacă îți plac cetățile de genul ăsta, merită văzută. Pentru copii cred că ar fi iarăşi o experiență super. Nu mai spun că de pe ziduri poți admira împrejurimile.

Radu

Păi ce, numai străinii au cetăți?! 

Cetatea e rezultatul unor lucrări ample de renovare și, în mod evident, responsabilii au făcut eforturi să se depărteze de tradiția muzeală românească.

E, inevitabil, un obiectiv aglomerat, dar cu puțină răbdare poți găsi un locșor liniștit din care să admiri peisajul. Plus că este într-un vârf de deal și, pe aleea pietonală care șerpuiește până sus, ai ocazia să râzi de ăia care pufăie extenuați. 

Clar, trebuie vizitată.

Cum ajungi

Click aici pentru indicații de la Google.

Costuri

Intrare: biletul costă 24 lei/persoană.

Casa Memorială „Ion Creangă”, Humulești

Santina

Dacă ți-au plăcut Amintirile din copilărie, aș zice că e de mers deși cam turistic pentru gustul meu. Alături e și un parc tematic, inspirat din poveștile și povestirile lui Creangă. Copiii ar fi sigur entuziasmați să recunoască personajele.

Radu

Mnu, nu recomand. Bojdeuca, săraca, e îngrijită, dar nu merită să stai să te înghesui doar ca să vezi o cameră cu obiecte țărănești și afișe tradiționale cu „nu atingeți”. Parcul tematic e un bâlci, mai bine îi luați copilului un Need for Speed.

Cum ajungi

Click aici pentru indicații de la Google.

Costuri

Intrare: 20 lei/persoană. Fără POS. 

Pentru parcul tematic se plătesc separat 2 lei/adult și 1 leu/copil.

Cetatea de Scaun a Sucevei

Santina

Cetățile medievale nu sunt neapărat pe lista mea de preferințe. Genul ăsta de cetăți mi se par mai impresionante şi mai de admirat din exterior. În interior s-a încercat refacerea atmosferei medievale cu ajutorul realității virtuale, o să găseşti şi o colecție de arme şi blazoane.

Ca şi Cetatea Neamțului, e de vizitat mai ales cu copiii.

Radu

Sigur, când m-a luat de bărbat a jurat „la bine și la mall„, dar tot apreciez că merge cu mine la cetăți 🙂

Cetatea Sucevei e un must-see chiar și pentru nepasionati, ca una dintre cele mai impresionante fortificații din România.

Și aici am apreciat eforturile muzeografilor de a ține pasul cu vremurile. Nu sunt foarte departe.

Cum ajungi

Click aici pentru indicații de la Google.

Costuri

Intrare: 16 lei. Cu POS (la o casă separată).

Altele

Un bilet comun pentru cetate și Muzeul satului bucovinean costă 20 de lei.

Muzeul Satului Bucovinean, Suceava

Santina

Aici chiar am găsit povestea satului bucovinean. Foarte bine organizat și întreținut, se vede că a fost multă muncă și preocupare ca vizitatorii să-și facă o imagine a ceea ce însemna viața satulului bucovinean din trecut.

Este reconstituit satul tradițional, cu case de-a lungul uliței principale, iar printre ele o să găsești atelierele mesteșugarilor din sat.

Este reconstituită și viața spirituală a satului, cu ritualurile  ei de la naștere la nuntă și apoi înmormântare.
Foarte interesant de descoperit acest muzeu și de neratat dacă treci prin Suceava.

Radu

Ok, o fi clișeu, dar muzeul ăsta chiar e o „călătorie înapoi în timp”. Gândit ca ansamblu, probabil chiar ar funționa ca sat autonom.

Cărarea principală te poartă prin majoritatea ocupațiilor tradiționale (cu arhitectura și uneltele specifice) și, în același timp, prin câteva dintre obiceiurile legate de momentele importante în viața săteanului și satului.

Sigur, de dimensiuni relativ restrânse, dar e clar cel mai reușit muzeu al satului pe care l-am vizitat.

Recomand, oricând aveți ocazia.

Cum ajungi

Click aici pentru indicații de la Google.

Costuri

Intrare: 8 lei/persoană, dacă optați pentru biletul separat.

Mânăstirea Dragomirna

Santina

Dacă ar fi să recomand o mânăstire de vizitat în Bucovina, cu siguranță aş spune Dragomirna. Mânăstire medievală fortificată, impresionantă vazută din depărtare, mi-a dat sentimentul că sunt undeva în Franța.

Aici am găsit exact ce aştept eu de la un astfel de loc: linişte şi simplitate. Totul extrem de îngrijit, nici o urmă de kitch şi foarte puțină lume.  E drept că noi am ajuns când mai era poate o oră până la închidere, aşa că e posibil să fie şi aici mai aglomerat în timpul zilei.

Mi-a plăcut maxim aici.

Radu

Nu mi-e clar cum a fost posibil să nu aud niciodată de mânăstirea asta; cert e că Dragomirna a fost o mare și foarte plăcută surpriză pe care mi-a făcut-o Santina.

E singura biserică ortodoxă, cu genul ăsta de fortificații, pe care am vizitat-o vreodată; recent (și extensiv) renovată, pare ruptă din vreun film de epocă.

Cred că nimeni nu m-ar descrie ca evlavios 🙂 dar am ajuns acolo când se bătea toaca și am plecat după ce am ascultat un cor de maici, chestie care m-a lăsat cu o intensă stare de bine.

Cum ajungi

Click aici pentru indicații de la Google.

Costuri

Intrare: 5 lei/persoană, deși când am fost noi nu era nimeni la intrare și am lăsat banii pe masă 🙂

Se poate plăti doar cash.

Palatul Cuza de la Ruginoasa

Santina

Ăsta e genul de palat care îmi place: de prințese :).

Palatul se afla într-un parc care a fost cu siguranță mult mai îngrijit în perioada de glorie, deşi partea dinspre intrare arată mai bine decât restul.

Am aflat că palatul a fost refăcut cu ceva ani în urmă iar interioarelor chiar li s-a redat farmecul vremurilor de altă dată, multe obiecte din interior fiind chiar cele originale.

Mi-a plăcut că în fiecare cameră găseşti povestea încăperii respective şi a oamenilor care au trecut pe acolo. Din păcate nu se pot face poze decât pe holuri, aşa că poate ăsta e un motiv în plus să mergi într-o vizită.

Radu

Interesant, nu doar prin arhitectură și mobilier (original sau de epocă), ci și prin istorie. Informațiile despre aspectele astea sunt relativ detaliate, chiar dacă mai mijești ochii uneori la câte un panou pus în penumbră, Cred că aici ar funcționa foarte bine niște ghiduri audio – cu vocea potrivită, te-ar teleporta direct într-un episod de Teleenciclopedia.

În apropiere e și o biserică de la începutul secolului 19, construită de familia Sturdza. Din nefericire, obloanele din clopotniță nu te lasă să vezi absolut nimic în jur 🙁

E în afara zonelor turistice dar merită o vizită dacă ai drum pe acolo.

Cum ajungi

Click aici pentru indicații de la Google.

Costuri

Intrare: 16 lei. Doar cash.

Mânăstirea Voroneț

Santina

Cea mai veche dintre mânăstirile Bucovinei, pictată cu celebrul albastru de Voroneț, aflată pe lista monumentelor Unesco, ar trebui poate vazută cel puțin o dată în viață. Măcar pentru motivele de mai sus. Totuşi e mult prea turistică pentru gustul meu.

Oameni mulți, neatenți, gălăgioşi, care se pozează cu peretele pe care e pictată scena Judecății de apoi. Clar nu e de mine.

Iar drumul din parcare până la intrare (inclusiv intrarea mânăstirii) e plin de de tarabe de un kitch absolut.

Radu

OK, interesantă și deosebită, dar ca să poți să o apreciezi trebuie să te izolezi de balamucul din context, ceea ce nu e ușor. Acum mânăstirea Voroneț pare doar o sursă de bani, pentru biserică și localnici. Toată zona are un aer de bâlci, cam cum era Costineștiul pe la finalul anilor ’90.

Ne-am ferit de îmbulzeala de la lumânări, vederi și broșuri, iar informațiile gratuite lipsesc cu desăvârșire. Așa că mare parte din semnificația picturilor ne-a scăpat – deși, evident, am prins esența mesajului 🙂

Aș recomanda planificarea unei vizite în afara perioadei de concedii. 

Cum ajungi

Click aici pentru indicații de la Google.

Costuri

Intrare: 5 lei. Fără POS.

Muzeul „Arta Lemnului”, Câmpulung Moldovenesc

Santina

Deşi am fost de acord să oprim aici mai mult de dragul lui Radu :), muzeul a fost o surpriză plăcută. Pe lângă faptul că e un muzeu unic în țară dedicat artei lemnului, ce mi-a plăcut foarte tare a fost faptul că ghidajul este făcut de adolescenți voluntari, dornici să se implice în promovarea oraşului lor.

Aş zice că merită să te opreşti dacă eşti în trecere prin Câmpulung.

Radu

Numele e relativ înșelător, de fapt muzeul e mai degrabă municipal. Pe lângă arta lemnului mai sunt tratate subiecte ca fotografia de natură, istoria orașului, plasticul, construcții/obiecte specifice regiunii.

Recomand, muzeul e atent administrat, are un aer foarte modern, plus că e și o ocazie de voluntariat pentru puștii din oraș. Mai ales că, zi drept, nu știi mare lucru despre Câmpulung Moldovenesc 🙂

Cum ajungi

Click aici pentru indicații de la Google.

Costuri

Intrare: 4 lei. Fără POS.

Transrarău

Bonus, un film pe repede-înainte (chiar dacă parbrizul era nițel murdar): vezi filmul pe YouTube.

Santina

Eu mi-aş dori să revin, dacă îl conving pe Radu să mai conducă pe şoseaua asta unde pe o porțiune însemnată de drum există, zic eu, aproape doar o bandă de circulație pentru ambele sensuri.

Este infinit mai puțin aglomerat decât Transalpina (încă), iar peisajele sunt absolut minunate. Mi-ar plăcea ca data viitoare să avem timp de o drumeție, aşa ca pentru începători desigur, poate şi de un picnic dacă vremea e bună.

Da, zona e superbă.

Radu

Dacă era cu sens unic, drumul ăsta ar fi fost ceva de vis!

Curbe, suișuri și coborâșuri, să simți că șofezi; faleze de piatră și dealuri împădurite; ocazional câte o bucată pe curba de nivel de unde vezi o vale întreagă.

Nițel stresantă porțiunea mai îngustă; multe curbe în ac de păr și nu prea mult spațiu de manevră. Dar drumul e suficient de puțin circulat (în timpul săptămânii, cel puțin) încât să nu fie o problemă.

Recomand, deși nu pentru șoferi începători.

Cum ajungi

Click aici pentru indicații de la Google.

În curând, Final de vară, partea II: Transilvania!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share This