Am vizitat:
Durată:
1 zi
Ratingul nostru:
După plimbarea asta am povestit și cum ni s-a părut la Gura Portiței, la capul Doloșman și chiar în Deltă, pe canale.
Impresiile noastre
Santina
În plimbarea noastră din Deltă, am profitat de o zi în care a bătut vântul foarte tare (deși până la urmă a bătut vântul în fiecare zi) și am petrecut o zi prin Tulcea și împrejurimi. Noi am fost cazați în Jurilovca, la vreo 50 km de Tulcea, așa că ne-a fost ușor să vedem zona.
Am parcat în zona Acvariului și am făcut o plimbare până pe faleză, așa că am putut vedea o mică bucățică din oraş. Care pare încremenit în timpuri de demult, undeva în anii ’90 pentru cine și-i mai aduce aminte.
În zona falezei s-a încercat să se dea un alt aspect mai contemporan. Cu pavajul refăcut, ceva fântâni arteziene și un monument nou, aproape gata de inaugurare când am fost noi, dedicat lui Ivan Pațaichin. În rest, multe clădiri în care au fost diverse spații comerciale, acum părăsite, mâzgălite de taggeri – o atmosferă dezolantă, cu toate încercările de modernizare.
E un oraş în care nu e mare lucru de făcut, dar dacă te afli prin zonă poți opri totuși la câteva muzee.
Radu
Am fost în Tulcea acum vreo 10 ani și orașul nu părea foarte înfloritor; de atunci și până în 2023 lucrurile nu s-au schimbat în bine.
Orașul pare și mai prăfuit ca înainte; deși am văzut destui oameni care își vedeau de viețile lor și nu a fost nicidecum pustiu, a reușit totuși să-mi lase impresia de oraș semi-abandonat, din care și cei care au rămas ar vrea să plece.
Ce eforturi a făcut primăria pe acolo, cum ar fi faleza parțial renovată sau monumentul lui Pațaichin, nu reușesc să compenseze spațiile abandonate, străzile ferfenițite sau boscheții de pe ce ar trebui să fie spații verzi.
Totuși, Tulcea oferă câteva puncte de interes care merită pe deplin cei circa 100 de kilometri pe care îi faci de undeva din deltă, de exemplu; nu o să spun că e musai de vizitat, dar dacă nu implică un efort prea mare nu e o vizită pe care să o regreți.
Muzeul Satului Pescăresc Tradițional
Santina
Aflat în imediata apropiere a oraşului Tulcea, muzeul e organizat sub forma unui sat care te plimbă practic prin toată Delta. Fiecare alee reprezintă un braț al Dunării, iar casele sunt localitățile aflate pe brațul respectiv. Descoperi cum trăiesc oamenii din zonă, cum arată casele, cum sunt organizate gospodăriile, obiecte de decor, obiceiuri și meșteșuguri din zonă.
Ce mi-a plăcut aici, față de alte muzee de genul āsta, e că nu existā afișe cu „nu atinge”. Ceea ce te face cumva să te simți ca şi cum te-ai furișa într-o casă în timp ce stăpânii sunt puțin plecați. 😀
E o plimbare interesantă, merită să oprești dacă te afli prin apropiere.
Radu
Pe cât de mult ne place tot confortul oferit de civilizație, ne place să vizităm muzee ale satului, așa că nu aveam cum să îl ratăm pe ăsta.
O experiență inedită, atât prin organizarea care pornește de la geografie, până la exponatele în sine. Casele și arhitectura nu diferă, evident, foarte tare între ele, deși fiecare clădire e însoțită de explicații despre specificul etnic și economic al localității pe care o reprezintă.
Așa că la un moment dat te trezești captivat de interioarele foarte atent amenajate, nu doar cu elementele clasice ale unui muzeu etnografic, ci și cu diverse obiecte din viața de zi cu zi – de la poze vechi la mașini de scris, de la discuri la valize sau felinare. Clar e de vizitat.
Cum ajungi
Indicații pe hartă, spre Muzeul Satului Pescăresc Tradițional.
Costuri
Intrare: 10 lei/persoană
Taxă foto: 10 lei/persoană
Centrul Muzeal Ecoturistic „Delta Dunării”
Santina
E un loc unde chiar ți-aș recomanda să mergi, dacă te afli prin Tulcea sau apropiere.
Muzeul a fost recent renovat și este împărțit pe trei niveluri, fiecare având un anumit specific. Parterul este dedicat Deltei Dunării şi biosferei deltei.
Dacă ai răbdare să citești toată informația de pe panouri, cam aglomerată poate pe alocuri, o să afli date interesante despre etapele de formare ale deltei, cum au apărut cele trei brațe sau despre etapele de locuire. Știai că primele semne umane de aici datează din perioada paleoliticului (11.000 î. Hr.)?
Dar partea cea mai interesantă și atractivă o reprezintă organizarea de mici habitate din toată zona Dobrogei, cu tot ce înseamnă floră și faună. Sunt redate chiar și sunete din natură, încât ai impresia că te afli în acel loc. Foarte mult mi-a plăcut partea asta, unde stai și descoperi fiecare vietate mai mare sau mai mică ascunsă prin frunzișuri și tufișuri.
Etajul doi e în special pentru expoziții temporare. Când am fost noi era una despre insecte și importanța lor în viața planetei și alta despre animale și păsări din toată lumea amenințate cu dispariția. Tot aici e reconstituită și o cherhana tradițională și activitățile din cadrul ei.
În zona de la subsol e acvariul și din câte am înțeles ar fi cel mai mare din România. Descoperi aici pești de tot soiul, mai exotici (atracția bazinelor prin coloritul lor) sau mai puțin exotici (pangasius sau bibani 🙃); din diverse zone și ape (fluvii tropicale, lacuri sau bălți). Dai peste pești pașnici sau răpitori. I-am găsit chiar și pe Nemo și Dory.
Cred că pentru copii, dar nu numai, e un loc de descoperit.
Radu
Acvariul este, probabil, cel mai cunoscut obiectiv turistic din Tulcea și pe drept cuvânt; totuși, el reprezintă doar o parte a Muzeului Deltei Dunării.
Per total muzeul este atent organizat, amenajat și întreținut; pare că se ține, în sfârșit, cont și de experiența pe care o oferă, nu doar de a face informațiile disponibile, indiferent de formă. Sigur, nu e totul perfect; de exemplu, explicațiile cam păstrează tonul acela semi-științific, distant-didactic, al muzeelor românești de pe vremuri.
De asta partea „tehnică”, despre istoria Deltei, atât din punct de vedere geo-morfologic cât și etnologic… la naiba, te pomenești că m-am molipsit și eu! Ce voiam să spun e că partea asta e ceva mai ternă și e ușor să-ți pierzi entuziasmul, dacă nu ești pasionat de subiect, deși am notat câteva încercări de a înviora lucrurile. De exemplu, ai un panou interactiv cu zonele locuite de oameni în diferitele perioade istorice.
Dar dacă treci de etapa asta ajungi la o experiență diametral opusă – cea despre floră și faună, cu „decupaje” din natură extrem de bine și de atent realizate. Ok, poate unele dintre animalele împăiate nu câștigă vreun concurs de taxidermie, dar impresia generală este foarte imersivă.
Acvariul în sine este amplu, cu numeroase bazine și acvarii, curate și bine luminate. Există și explicații suficiente, ca să înțeleagă și cei care nu sunt pescari la ce se uită.
În funcție de momentul la care vizitezi muzeul, poți găsi diferite expoziții temporare; noi am găsit una despre insecte unde n-am făcut prea mulți purici 😀 și una despre prelucrarea tradițională a peștelui, cu o reconstituire atentă, dar care nu a fost neapărat captivantă pentru mine.
Recomand o vizită aici. Nu e nimic nemaivăzut, dar totuși experiența e una foarte plăcută.
Cum ajungi
Muzeul Deltei Dunării, pe hartă.
Costuri
Intrare: 25 lei/persoană
Cetatea Enisala
Santina
În drum spre Tulcea dinspre Jurilovca treci inevitabil pe lângă cetatea Enisala, așa că nu aveam cum să nu oprim.
Cetatea medievală aflată în vârful Dealului Gras mai păstrează azi doar zidurile de unde poți vedea împrejurimile, zona lacurilor Razim şi Babadag. Cam pentru asta poți opri aici, dacă ai timp și nu bate prea rău vântul.
Iar dacă tot ești pe aici, poți intra în satul Enisala să vizitezi Muzeul Gospodăria Țărănească Conservată „in situ”. Casa muzeu a fost construită în 1901, a fost locuită timp de trei generații, iar din 1970 a intrat în conservare.
E interesant să vezi arhitectura și organizarea unei gospodării de la început de sec.XIX. Și deși ești tot în zona Deltei, aici culorile specifice sunt albastru şi roşu.
Radu
Eu sunt mare fan cetăți, dar nu pot recomanda Enisala prea călduros. De la ultima mea vizită au pus taxă de intrare, au interzis urcatul pe ziduri și au construit o mică încăpere pe post de muzeu. Muzeul mi s-a părut destul de…arid; priveliștea din jur o vezi mai degrabă de pe scările de la intrare decât din cetate și, păcatul suprem, nu ai acces în turn.
Cred că o vizită aici se justifică mai degrabă dacă faci o tură pe bicicletă și ai nevoie de o escală sau de o destinație, ca să nu mergi fără țintă 🙂
În satul Enisala există și o casă muzeu; nu oferă ceva deosebit, mai ales pentru cine a vizitat Muzeul Satului Pescăresc; totuși există o oarecare notă de inedit în faptul că e o clădire „de-adevăratelea”, construită și locuită de săteni din Enisala și transformată ulterior în muzeu.
Inedit e și veceul din curte, tradițional și el. E de oprit aici, poate, dacă treci prin sat, probabil cu mașina, nu bicicleta.
Cum ajungi
Indicații spre Muzeul Gospodăriei Țărănești din Enisala.
Costuri
Intrare: 6 lei/persoană
Restaurantul Ivan Pescar
Santina
După ce ne-am plimbat noi pe la muzee și cetăți am cam avut o dilemă dacă să mai mâncăm sau nu. Era târziu pentru prânz dar încă devreme pentru cina de la pensiune. Dar cum eram lângă Ivan Pescar, am zis că o gustare ar fi potrivită.
Mi-a făcut cu ochiul o plăcintă cu brânză, cât să nu mă satur totuși prea tare. Care din păcate nu m-a convins deloc. A fost cam fadă pentru ce mă așteptam eu, adică nici sărată, nici dulce, în nici un fel.
În schimb, pârjoalele de pește comandate de Radu, foarte gustoase. Chiar dacă o idee cam usturoiate pentru gustul meu, dar de comandat.
Decorul restaurantului are desigur un vibe pescăresc, rural, care mi-a plăcut. În schimb servirea, înceată tare, deși nu era aglomerat deloc ca să aibă o justificare cât de cât.
Așa că dacă ești dispus să aștepți e un loc de încercat.
Radu
Probabil unul dintre cele mai populare restaurante din Tulcea, cel puțin printre turiști, că am văzut pe la mese destule persoane cu care ne-am intersectat la Muzeul Deltei Dunării. Deși am rămas cu impresia că pe la mese erau destui localnici, iar asta e mereu un semn bun.
Terasa e destul de înghesuită și era plină, așa că am stat înăuntru; ai fi zis că e un avantaj, fiind mai aproape de bucătărie, dar servirea a fost extrem de lentă. Rezonabil de politicoasă, dar nerezonabil de înceată.
Chiftelele mele din pește au fost simple, dar foarte gustoase, condimentate și prăjite fix cât trebuie, Și asocierea cu salată, ușor neașteptată pentru mine, a fost foarte reușită.
Deserturile nu m-au impresionat, nu știu dacă din cauza rețetei sau a implementării, dar nu aș mai lua unul a doua oară.
Aș reveni mai mult ca să încerc și celelalte feluri de pește, cu condiția să nu fiu foarte flămând.
Cum ajungi
Indicații spre Ivan Pescar, în Tulcea.
Pentru că există unul și în București, aici. Poate îl încercăm și pe ăsta 🙂
Alte obiective
Am încercat să vizităm și obiectivele de mai jos, din păcate fără succes. Ele rămân totuși pe listă și le trecem aici în caz că mai încearcă cineva pe viitor – fie voi, fie noi 🙂
Moscheea „Azizyie”
Construită în anii 1800, moscheea este printre cele mai mari lăcașuri de cult islamice din Dobrogea. Când am fost noi era închisă și, oricât am spera, probabil nu e voie oricum să urci în minaret.
Monumentul Independenței
Construit în 1879, distrus în timpul Primului Război Mondial și apoi reconstruit, Monumentul Eroilor din Războiul pentru Independență e și un loc foarte bun pentru admirat brațul Sf. Gheorghe și orașul Tulcea. Nu e neapărat ceva foarte spectaculos, așa că ne-am mulțumit cu ce țineam minte de la vizita anterioară, dar poate fi o oprire pentru cine are mai mult timp de petrecut pe aici.
Muzeul de Etnografie și Artă Populară
A fost o zi plină de muzee și etnografie, așa că ni s-a părut că dacă am vizita încă un muzeu ar fi overkill. Dar e și acesta un obiectiv interesant pentru cine are mai multe zile de petrecut la Tulcea, atât prin ce promite ca expoziții, cât și pentru clădirea care a fost, pe vremuri, sediul Băncii Naționale a României.