Castelul Pelișor

Santina

Nu mai știu de ce, atunci când am vizitat Castelul Peleș, nu ne-am oprit și la Pelișor, însă am promis că vom reveni într-o zi. Așa că iată-ne.

Ca și vecinul lui, Peleșul, Pelișorul a fost construit la inițiativa și după indicațiile regelui Carol I, însă acesta fost un dar pentru Principii moștenitori Ferdinand și Maria și reședința lor de vară.

Arhitectura exterioară are elemente Fachwerk (stil de arhitectură germanică în care grinzile de lemn ale caselor rămân vizibile în exterior după finalizarea construcției), dar i-au fost adăugate și elemente românești: două turnuri cu olane colorate specifice turlelor bisericilor din Bucovina.

Interiorul, în schimb, a fost decorat, în diverse perioade, conform simțului artistic al reginei Maria, o combinație de artă modernă (Art Nouveau) cu elemente românești. De menționat, de exemplu, căminul țărănesc cu vatră din apartamentul reginei.

Mie personal îmi place mai mult Pelișorul. Poate și pentru că spațiile sunt ceva mai mici, cosy, e mai luminos și are un vibe de acasă. Mi se pare fascinant de fiecare dată, mai ales când merg prin locuri ca ăsta, să-mi imaginez cum niște copii s-au jucat în camera de joacă, au alergat pe acele holuri sau cum întreaga familie s-a adunat în Salonul de mic dejun cu mobilă din lemn alb. Desigur păstrând proporțiile. 🙂

Însă iarăși simt nevoia să spun că și aici, ca la multe din muzeele românești, lipsește povestea. Și dacă nici la Pelișor nu poți spune povești, oare unde mai poți? Un audio guide e disponibil pe site-ul castelului dar complet neatractiv.

Chiar și așa, alături de Castelul Peleș, Pelișorul rămâne pe lista mea de locuri frumoase de vizitat în România, unde mi-ar plăcea să mai revin. Iar ca recomandare pentru cei care vor să-l viziteze aș zice că e de evitat weekendul, dacă se poate. Noi am fost într-o vineri la prânz și încă nu era aglomerat.

Radu

Când vorbești despre un castel nu prea folosești termenul „discret”, dar aici contextul este dominat de Peleș – ori, prin comparație, Pelișorul chiar este mai discret.

Dacă Peleșul e o reședință regală în toată regula, senzația pe care mi-a lăsat-o Pelișorul a fost mai degrabă de locuință de vilegiatură; în termeni relativi, aici nu se pune la fel de mult accent pe declararea statutului sau pe spații dedicate unor activități, ei bine, regale. Partea job-related este mai mult sau mai puțin improvizată – până și tronurile sunt amplasate, de fapt, în holul de onoare.

Până și cele două camere „de aur”, dintre care una este chiar dormitorul reginei Maria, nu au neapărat rolul de a impresiona prin opulență, ci sunt mai degrabă destinate unor relații mai intime, de familie sau prieteni apropiați.

Atmosfera asta mai intimă, însă, face mult mai necesare informațiile și explicațiile. Dacă la Peleș mare parte din poveste se spunea singură, văzând unul dintre spațiile epatante, aici se simte și mai mult nevoia de o interfață mai bună cu vizitatorii.

Am mai prins de la un ghid fără grup 🙂 câte ceva despre camera de aur, inclusiv despre semnificația simbolurilor de acolo sau despre faptul că acolo se odihnește inima reginei Maria.

Tot de la același ghid dezamăgit am aflat și despre diferitele incidente cu diferiții turiști, de la mutilat statuile pentru suveniruri până la mămici de domni Goe care fac ce ar face orice copil needucat.

Dacă nu aflam poveștile astea probabil aș fi comentat, din nou, că poate sunt cam multe „nu atingeți” și că poate n-ar fi rău să nu fim ținuți la ușa camerelor. Dar parcă nu îți mai vine să comentezi când afli câți oameni încearca tablourile cu unghia, să vadă dacă sunt autentice.

Per total mi-a plăcut și mi se pare un obiectiv interesant și pentru români, și pentru turiștii străini.

Ponturi

Aici nu a fost deloc coadă la bilete, dar tot poți economisi timp dacă iei biletele online: bilete.peles.ro

Timp

Cam o oră – o oră și jumătate de vizitat pe îndelete.

Costuri

Intrare: 30 lei/persoană.
POS disponibil.

Se oferă reduceri pentru pensionari și elevi.