Casa Timiș

Santina

La Casa Timiş am ajuns după ce am vizitat muzeul Crama de la 1777.

Mai fusesem aici cu ceva ani în urmă doar că locul s-a extins enorm, în jurul aceluiaşi conac, despre care mi-ar fi plăcut să aflu şi ceva poveşti. Poate sunt totuşi pe undeva şi n-am ştiut eu să le găsesc.

Pare că s-a investit ceva aici. Am văzut din maşină chiar şi un mic iaz. Au barieră şi paznic acum, ceea ce înseamnă ca nu poate intra oricine. Ceea ce e un lucru bun, doar că dacă ai în plan să ajungi pe aici ar fi bine să suni înainte, să te asiguri că găseşti loc şi că poți intra.

Despre cazare nu pot spune nimic, însă din câte am observat ar fi un loc preferat de familii cu copii.

Noi am mers să mâncăm de prânz, aşa că pot spune câte ceva despre ce am mâncat. Eu am ales peşte cu legume pregătite sub formă de ratatouille, impecabil gătit totul şi maxim de gustos. M-am simțit ca în juriul unei emisiuni culinare când ne-au prezentat ce avem în farfurie şi cum a fost preparat.

Cu desertul în schimb nu m-au  impresionat în mod deosebit, a fost o înghețată asortată, dar nimic extraordinar.

Prețurile sînt mai degrabă mari, zic eu, dar nu o să le comentez totuşi pentru că fiecare face comparație cu propriul buget.

Au şi muzică live, dar aș fi preferat să nu o aibă 🙂 Şi asta pentru că se auzea atât de tare încât m-am simțit cam ca la nuntă, când nu te poți înțelege cu vecinul de masă. Oricum oamenii de acolo foarte drăguți ne-au lăsat să ne mutăm la o masă într-o zonă ceva mai retrasă. Şi a fost ok până la urmă.

Mi-a plăcut ce am mâncat, dar atmosfera nu a fost pe gustul meu. Per total, pentru mine nu ar fi o primă alegere.

Radu

Avem o pasiune asumată pentru conace 🙂 așa că am mai fost pe aici, tot la restaurant, ba chiar ne propuseserăm să venim să ne și cazăm, deși după această ultimă experiență probabil mai amânăm o vreme. Dar să încep cu mâncarea, că e review de restaurant: și mai bună decât țineam minte.

Am mâncat la Conac, unul dintre cele două restaurante (mă rog, al doilea e fix alături, nu mi-e clară logica dar nici nu contează). Eu am luat un cotlet de porc în sos de vin – fraged, aromat, făcut la perfecție – și un „desert al vinului” cu înghețată de Fetească Albă și alune de pădure – când a sosit arăta diferit de ce credeam eu dar combinația a fost fără cusur.

Toate ingredientele de calitate, combinațiile inspirate, prezentarea de show TV. Ospătarii politicoși, instruiți, capabili să descrie felurile și să te ajute să alegi.

Dincolo de asta, însă, experiența mi s-a părut mai slabă decât în trecut. Domeniul a fost dezvoltat enorm, impresia acum e de activitate industrială, de la parcarea de aqua-park și până la volumul restaurantelor. Aduce mai mult a Castelul Cantacuzino decât a Conacul Maldăr.

Cumva și oamenii mi s-a părut că s-au schimbat, au fost mai puțin clienți discreți, care să se bucure de o mâncare bună, și mai mult mușterii gălăgioși, pe care îi întâlnești mai degrabă la o terasă în centru, în Sibiu 🙂

Muzica nițel cam tare (poate ca să acopere clienții gălăgioși?) iar spațiul prea… cald. Cu multe dale și câte un petec de gazon, fără copaci care să țină umbră, senzația nu e grozavă la ora prânzului într-o zi de vară.

În plus, mi s-a părut de prost-gust că au restricționat câteva locuri de parcare, fix la intrare, pentru mașina patronului. OK, era un Rolls, dar totuși, e lipsit de stil.

Concluzie: de mers pentru mâncare, dar nu pentru experiență în ansamblu.