Transfăgărășan

Santina

Plănuiam deja de ceva timp să legăm Transfăgărășanul de una din plimbările noastre, însă pur și simplu nu s-au legat lucrurile până acum.  Dar în sfârșit am reușit, cam pe ultima sută de metri, pentru că drumul, fiind la mare altitudine, undeva la 2.000 metri, din cauza condițiilor meteo este deschis doar în perioada dintre începutul sau chiar finalul lui iunie și până pe la început de noiembrie. Așa că din ultima plimbare pe care am făcut-o la Braşov, în octombrie, ne-am întors pe Transfăgărășan.

E unul dintre cele mai spectaculoase drumuri montane din România și se spune că ar fi chiar unul dintre cele mai frumoase din lume. A fost gândit de Ceaușescu ca un drum strategic ce face legătura între Muntenia și Transilvania, traversând Munții Făgăraș. Și, mi se pare important să ne amintim, e o șosea construită cu prețul multor vieți.

Noi, venind dinspre Brașov, am intrat pe Transfăgărășan pe la Cârțișoara, județul Sibiu şi am ieșit la Bascov, în Argeș, după care ne-am continuat drumul spre București, pe A1.

Fiind un drum montan, peisajele sunt absolut spectaculoase, mai ales, mi s-a părut mie, în partea dinspre Sibiu spre Bâlea. Am prins și o vreme de octombrie absolut superbă: soare, senin, dar vânt și doar 3 grade. Dar aici chiar și în iulie e frig, așa că e bine să ai pregătită o geacă groasă. Eu am avut inclusiv căciulă și mănuși.

Mi-a plăcut că fiind o zi din timpul săptămânii (am ales intenționat să nu fie weekend), drumul a fost foarte liber. Poate ceva mai multă lume la Bâlea. Unde e păcat de decorul creat de natură, pentru că cel creat de om e de un kitsch teribil: cu tarabe care vând de toate, de la cârnați, bulz, la fel de fel de lucruri aduse din China, cu muzică ce răsună cam tare din boxe. Dar probabil că asta se caută. 

În fine, asta nu m-a făcut totuși să nu mă bucur de natură.

Partea care m-a întristat de fapt la acest drum au fost urșii de pe marginea drumului, care au apărut după ce am trecut de Barajul Vidraru, și mai ales cetățenii care opresc lângă ei în diverse scopuri. Nu vreau să mă gândesc cum e în weekend pe acolo.

Dar trecând și peste asta, Transfăgărășan, alături de Transalpina, sunt două drumuri pe care cred că ar trebui să ajungi măcar o dată în viață. Dar nu în weekend dacă se poate.

Radu

Mi-a plăcut de fiecare dată când am fost pe Transfăgărășan, mă așteptam să îmi placă și de data aceasta, dar tot am rămas surprins – a fost cea mai frumoasă plimbare pe aici de până acum. Probabil din cauză că e prima cu Santina 🙂

Poate aveam Transalpina mai proaspătă în minte, dar de data aceasta diferențele dintre cele mai celebre două drumuri montane din România mi s-au părut mai evidente.

Dacă la Transalpina aș fi recomandat drumul în primul rând pentru plăcerea șofatului, la Transfăgărășan motivul principal îl constituie peisajele spectaculoase. Și mi se par mai spectaculoase pentru că aici munții rămân mereu deasupra ta – masivi, reci și de neclintit. Indiferent cât urci și cât de mult se deschide văile sub tine, rămâi mereu mai mic decât munții 🙂

De altfel, „vârful” Transfăgărășanului, la Bâlea Lac, are un ușor iz de înfrângere. Priveliștea cu drumul urcat până aici e spectaculoasă, dar când întorci capul vezi că mai rămâne munte de urcat, iar șoseaua se dă bătută și intră într-un tunel 🙂

Eu aș zice începi drumul dinspre Argeș. În primul rând pentru că drumul din Argeș este, dintotdeauna, mai prost. Nu groaznic, dar suficient cât să știrbească plăcerea. În al doilea, pentru că dacă începi cu drumul șerpuit din pădurea argeșeană și termini cu celebrele curbe în ac de păr printre munți, o să ai o experiență în crescendo.

Astea sunt lucrurile care definesc experiența Transfăgărășanului; restul sunt detalii. Dar toate detaliile alea sunt praf 🙂 Popasul de la Bâlea Lac e o țigănie, prețurile sunt fanteziste, motiv pentru care parcarea e goală și drumul e plin. Singura evoluție pe care am remarcat-o e lacul, care e mult, mult mai curat.

Vidraru e impunător ca de obicei, dar tot zero amenajare, nici măcar o toaletă. Așa că toți merg în tunelul ăla care n-a avut noroc în viață.

Plus, evident, urșii și proștii lor. De proști știm cu toții, că duduie știrile; fără să fiu naiv sau vreun purist, mă cam întristează urșii cerșetori. Și încep să mă gândesc: urși flămânzi, proști prea mulți, poate lăsăm problema să se rezolve de la sine…

Per total, oricum, plusurile sunt mult mai puternice, deci du-te pe Transfăgărășan oricând ai ocazia.

Ponturi

Începând cu 2023, Transfăgărășanul nu mai are o dată fixă de închidere, ci rămâne deschis atâta timp cât permite vremea. Verifică starea drumurilor și poate ai noroc 🙂

În niciun caz nu e de vizitat în weekend.

Timp

4-5 ore ca să te bucuri cu adevărat de el, cu pauze la tot pasul.

Costuri

Acces gratuit.
Parcarea de la Bâlea e, însă, 10 lei pe oră.