De ce să mergi:
- Natură
- Artă
- Picnic
Durată:
1 zi
Ratingul nostru:
Impresiile noastre
Santina
Nu știu cum a fost locul ăsta în vremurile lui bune, insă știu cum e acum: trist.
Se vede lipsa de interes și de preocupare atât din partea celor care îl au in grijă, respectiv Muzeul Județean Buzău, cât și a vizitatorilor. Și mă refer în primul rând la a menține locul pur și simplu curat.
E neîngrijit, cu iarba necosită, coșuri de gunoi dând pe dinafară (par montate relativ recent, dar nu se golesc singure).
Să nu mai spun de turiștii care aleg să arunce gunoiul într-un coș fără fund, într-unul deja supra plin sau pur și simplu pe jos. 🙁
Am gasit totuși un loc liniștit și răcoros (și curat) pentru picnic si am ales să ma bucur de natură și de Radu.
Am plecat însă cu un sentiment de tristețe pentru un loc ce ar putea fi primitor si plăcut cu puțin interes.
Concluzie: cu părere de rău spun că nu este un loc în care aș reveni și nu recomand să pierzi timp pe drum până acolo.
Radu
Impresiile mele s-ar putea intitula „5 motive să nu vizitezi Tabăra de sculptură de la Măgura”.
Aveam Tabăra de foarte mult timp pe listă; în sfârșit am reușit să o vizităm și cam ăsta a fost principalul aspect pozitiv al plimbării.
Zona este frumoasă, dar de atmosferă se ocupă, pe de-o parte, maneliștii cu boxele date la maxim (posibil să fie ceva cârciumă prin pădure), iar pe de alta preoții cu boxele date la maxim (în imediata apropiere se află Mânăstirea Ciolanu). Eu am declarat remiză între ei și abandon de la mine.
Spațiul efectiv al taberei este neîngrijit, plin de ciulini și tufișuri. Intenție a existat cândva, pentru că s-au montat coșuri de gunoi suficiente, dar sunt fie sparte fie pline, așa că totul e plin de gunoaie și de un Mercedes BZ-27-VED 🙂
Am reușit să găsim, la marginea dinspre munte, un loc curat, în buza pădurii, unde să mâncăm; după ce s-au oprit manelele și psalmii ne-am uitat după fluturi și apoi am tras chiar un pui de somn. Foarte plăcut, dar nu compensează restul experienței.
Aproape că am mai dat un punct pentru drumul de la Mizil până acolo, dar până la urmă poți merge pe drumul ăla și fără să te oprești la Măgura.
Concluzie: nu mă mai duc și nu recomand.
Ponturi
Tabăra se află de partea cealaltă a drumului față de mânăstire și are câteva hectare bune; cu cât urci mai mult cu atât te depărtezi de oameni și de gălăgie. Dar, mai ales, nu te opri doar la peticul aflat pe aceeași parte cu mânăstirea, crezând că aia e toată Tabăra.
Dacă nu vreți să vă lăsați mașina în drum sau să vă înghesuiți în parcarea din fața mânăstirii, la 300 de metri în partea opusă (spre deal, adică) mai există o parcare pe marginea drumului, care e, cel mai probabil, pustie.
Timp
Cam două ore din București, două-patru ore pentru plimbat pe acolo, apoi drumul de întoarcere. O zi aproape plină.
Costuri
Intrare: acces gratuit
Cum ajungi
Click aici pentru indicații de la Google.
Am recomanda A3-Gherghița-Mizil-Haloș; chiar dacă până la Mizil drumul e prost, partea de după Mizil compensează. Alternativa din București ar fi E85 până la Buzău, deși noi evităm drumul ăla dacă avem ocazia.
Semi-bonus
În Săhăteni, la doi pași de Mizil pe DN1B, se află conacul Gheorghe D. Hariton, clădire din 1930, declarată monument istoric.
Este doar „semi”-bonus pentru că, în tonul plimbării de azi, a fost lăsat să cadă în paragină; proprietatea e o junglă de iederă și buruieni; plafonul și acoperișul s-au prăbușit parțial, iar restul urmează în curând.
Poate fi, totuși, interesant pentru pasionați.