Durată:
2 zile
Ratingul nostru:
Impresiile noastre
Santina
Ne-am întors în cetatea Sighișoarei după mai bine de 10 ani iar pentru mine a fost o surpriză plăcută. Mi-o aminteam aglomerată, foarte gălăgioasă și prăfuită.
Am regăsit-o, poate și pentru că nu era încă vremea vacanțelor, aerisită, curată, cu mai mulți turiști străini decât m-aș fi așteptat, ceea ce m-a bucurat.
Mi-au plăcut mult plimbările pe străduțele vechi, pe o vreme neașteptat de bună, cu opriri pentru o cafea sau pentru poze. Am căutat turnurile care încă mai sunt în picioare și străjuiesc cetatea, în speranța că vom putea urca în ele, însă din păcate, în afară de Turnul cu ceas, niciunul nu se vizitează. În Turnul fierarilor era ceva activitate și părea că se amenajează o expoziție; am reuşit să aflăm doar că urma să se deschidă spre vizitare în câteva săptămâni. Iar de Turnul măcelarilor nu am reușit să ne apropiem prea mult pentru că era în renovare.
Cetatea o vizitezi cam într-o zi și jumătate și asta fără grabă. Oricum dacă plănuiești să rămâi mai multe zile găsești locuri de văzut și vizitat prin împrejurimi.
Radu
Lecția cea mai importantă este că după ce se termină mini-vacanța de 1 mai e un moment foarte bun să vizitezi centrele turistice din țară. Am găsit Sighișoara extrem de liberă și curată; cred că e prima oară când clișeul cu „străzile pitorești care te îmbie să te pierzi” începe să aibă sens.
O lecție la fel de importantă e că, totuși, uneori lucrurile se schimbă în bine. Sigur, mai găsești kitsch prin Sighișoara, dar orașul s-a transformat enorm de la ultima mea vizită – și, îndrăznesc să sper, odată cu el și oamenii.
Dacă planifici o vizită la Sighișoara, două zile sunt mai mult decât suficiente să vezi principalele atracții, să te plimbi fără țintă pe străduțe și în general să te relaxezi fără să simți nevoia să te uiți cât mai e ceasul.
Ce îmbunătățire mi-aș dori să văd, pe lângă muzeele care să intre și ele în pas cu prezentul, e deschiderea turnurilor pentru public – și aș pomeni în special Turnul Costitorarilor, pe care Parohia Evanghelică din Sighișoara îl ține doar pentru ea, că așa e creștinește :(.
Turnul cu ceas/muzeul de istorie
Santina
Cel mai mare și mai înalt dintre turnurile de apărare ale cetății și singurul care se vizitează, adăposteşte azi Muzeul de istorie al Sighișoarei.
Găsești aici informații despre cetate și oraș, despre breslele meșteșugărești care au funcționat aici și evoluția lor, expoziții de unelte de lucru, materiale și obiecte produse în atelierele de aici.
Iar în turnul ăsta chiar poți urca în vârf să admiri orașul și imprejurimile lui. Și intrarea e liberă🙂
Am fost totuși un pic dezamăgită că mecanismul ceasului nu funcționa.
Radu
Muzeul în sine e prea comunist ca să pot spune că mi-a plăcut, plus că are și mare nevoie de fonduri – podelele alea scârțâie în așa hal încât dacă ai auzi fundalul ăsta sonor într-un film cu Dracula ai zice că prea exagerează.
Totuși, camerele și scările întortocheate sunt interesante. Mai ales că te duc în vârful turnului, de unde ai o priveliște foarte frumoasă asupra Sighișoarei și împrejurimilor.
Fiind cel mai înalt turn, e și cel mai căutat de turiști, deci ideal e să aștepți un moment când nu e aglomerație prea mare.
Cum ajungi
Turnul cu ceas, pe hartă.
Costuri
Acces gratuit.
Casa breslelor
Santina
E un muzeu relativ mic, iar după cum ii spune și numele, o să găsești aici o prezentare a breselor meșteșugărești, unelte, materiale folosite, diverse mașinării.
Cel mai mult mi-a plăcut că totul e prezentate sub forma unor mici ateliere și chiar sunt redate sunete și zgomote care se aud în atelierele respective. Dacă ajungi în Sighișoara merită să faci o vizita aici.
Radu
Prima chestie care îți sare în ochi e că au câteva ecrane imense, pe care le folosesc pentru rulat clipuri cu sonor de pe YouTube. Clipuri fără video, să fie clar. Tehnologie neînțeleasă 🙂
Dincolo de asta, e o sinteză reușită a activității și istoriei principalelor bresle din zonă. Interesant mai ales pentru copii, dar nu numai.
Cum ajungi
Casa breslelor pe hartă.
Costuri
Intrare: 16 lei.
Bilet mixt cu Casa armelor și hărților: 25 de lei.
Casa armelor și hărților
Santina
Nu e chiar genul meu de muzeu, dar mi s-a părut interesant. Sunt expuse aici diverse arme arhaice dar și moderne, zeci (sau poate mai multe) hărți ale Daciei, Transilvaniei și celorlalte provincii româneşti, ale Europei din diverse secole, planuri de atac de prin diverse bătălii.
Totuși dacă nu ești atras de astfel de expoziții poate nu e neapărat o alegere potrivită.
Radu
Un muzeu mai de nișă; dacă te entuziasmează hărțile de tot felul e locul perfect pentru tine; mie mi s-a părut prea multă informație.
Partea cu armele cred că e pusă din rațiuni de marketing, să intre totuși lume în muzeu; colecția e interesantă dar destul de restrânsă. Printre arme și hărți găsești și alte chestii, de la costume la monede și de la ceasuri solare la figurine în formă de penis.
Cum ajungi
Casa armelor și hărților pe hartă.
Costuri
Intrare: 16 lei.
Bilet mixt cu Casa breslelor: 25 de lei.
Biserica din deal
Santina
Dacă ajungi în Sighişoara nu ai cum să nu urci la Biserica din Deal. Aşa că am urcat cele 176 de trepte ale Scării acoperite a şcolarilor, până în cel mai înalt punct al cetății. Pe aici încă urcă elevii în fiecare zi spre liceul aflat chiar pe deal. Biserica nu se vizitează, sau cel puțin nu se vizita când am fost noi, dar ai totuşi o panoramă asupra unei părți a oraşului şi poți vedea Turnul Frânghierilor.
La coborâre am ales traseul mai uşor🙂, pe strada care ocoleşte practic scările şi trece pe lângă Turnul pantofarilor şi pielarilor.
Deşi poate nu ai mare lucru de făcut pe deal, e totuşi un loc de bifat pe lista cu lucruri de văzut/făcut în Sighişoara. Mai ales că e linişte aici şi poți lua o pauză de la agitația cetății.
Radu
Oricum vii să vezi Scara acoperită, așa că, dacă poți, de ce să nu urci pe ea?
Priveliștea de sus e plăcută, dar nu neapărat ceva spectaculos; mi-a plăcut mai degrabă pentru că mi-a prilejuit o serie de reflecții.
De exemplu că dacă, atunci când eram eu școlar, aș fi avut școala în vârful dealului, aș fi chiulit și mai mult și probabil nu aș fi ajuns să folosesc termeni ca „prilejui” și „reflecții”.
Sau că fraza de mai jos, deși perfect reală, pare smulsă dintr-un roman: „Micul cimitir, curat și liniștit ca o poieniță ascunsă într-un crâng, era îngrijit de un bărbat între două vârste, mai mult retras decât ursuz. Acesta își făcuse sălașul în ruinele turnului medieval de pe măgură și nu căuta altă tovărășie decât pe cea a pietrelor de mormânt.”
Cum ajungi
Biserica din deal, pe hartă.
Costuri
Acces gratuit, dacă e deschis.