Prato

Santina

Prato poate nu e cel mai frumos oraş din Toscana, însă e foarte aproape de Florența, aşa că am făcut o plimbare de aproape o zi. E la distanță de vreo 20 de minute cu trenul. Iar în Italia să tot mergi cu trenul.

Centrul oraşului e tipic italian, cu străduțe înguste şi înghesuite care mi-au adus aminte de sudul Italiei mai degrabă. Catedrala din centrul vechi era în renovare, nu avem cine ştie ce poze, dar este în continuare funcțională, iar noi am asistat cu ocazia asta la o parte din slujba de duminică.

Am stat puțin aici, după care ne-am pornit spre Castello dell’Imperatore. O cetate medievală construită prin sec. XI, pe gustul lui Radu, din care s-au păstrat cele patru turnuri care indică punctele cardinale şi zidurile cu creneluri pe care te poț urca să priveşti împrejurimile. Şi să faci ceva poze desigur. Totul bine întretinut, iar intrarea liberă.

Dar surpriza placută pe care ne-a făcut-o Prato, pe lângă mâncare şi locul în care mâncat despre care o să povestim într-un post separat, a fost Museo del Tessuto.

Concluzie: Mie mi-a plăcut ziua petrecută aici.

Iar dacă ajungi în Florența şi ai suficient timp la dispoziție eu zic că ar merita sa dai o fugă până la Prato.

Radu

Am decis să venim aici pentru că destinațiile clasice pentru day trips din Florența erau la 2 ore +. Aveam o idee vaga despre ce am putea găsi la Prato așa că nu am pierdut prea mult timp cu documentarea. Probabil e o lecție undeva 🙂

Teoretic orașul are destule de oferit, dar Domul din Prato era în renovare, Museo di Palazzo Pretorio era închis. Centrul de artă contemporană era deschis, dar încă ne revenim după ultima experiență artistică 🙂

Am fost la Castello dell’Imperatore – foarte frumos, ca orice are creneluri 🙂 dar cumva mi-a lăsat o impresie de artificial, de jucărie.

În rest ne-am plimbat puțin pe străduțele din centrul vechi, am mâncat o friptură excelentă (dar tot sunt neconsolat că nu am cu cine să împart o bistecca alla fiorentina).

Până aici,  a fost o plimbare plăcută dar nu spectaculoasă, cu principala calitate că ne-a lăsat să luăm contact cu viața de zi-cu-zi într-un oraș neturistic din Italia. Dar apoi am vizitat muzeul țesăturilor 🙂

Concluzie: de vizitat mai degrabă dacă vreți o pauză de la aglomerația din Florența. Nu pot să spun că impresionează.

Santina

Aici am aflat că Prato e principalul centru în producerea de țesături din Italia şi unul important în Europa, începuturile lui datând undeva prin secolul al XII-lea. Iar muzeul este şi despre etapele de dezvoltare şi momentele de declin pe care oraşul le-a cunoscut în industria producerii textilelor, despre istoria antică şi contemporană a acestei arte până la urmă, despre viitorul țesăturilor şi materiilor prime.

Multe informații interesante aici. Am aflat de exemplu că lâna are calitate diferită în funcție de zona de pe care este tunsă de pe oaie. Rămâne de vazut cum ştii  atunci când cumperi un pulover de pe ce parte a fost tunsă lâna din care a fost produs. 🙂

Sau că fibrele artificiale (de exemplu viscoza) sunt produse din materii prime naturale (cum ar fi celuloza), pe când materialele sintetice (ex. poliester) sînt produse din materii prime chimice (ex. petrol).

Am mai văzut aici şi obiecte produse din materiale vegane sau reciclate – probabil ca reacție la discuțiile tot mai ample  din jurul poluării generate de industria modei şi, poate, ca o anticipare a unei sustenabilități reale în fashion. 

Putem purta, de exemplu, poșete din piele vegană produsă din frunze de cactus, sau încălțări din ”piele” obținută din ananas, poliester reciclat şi resturi de măr. 

Și care arată splendid 🙂

Radu

Ca să fiu sincer, ăsta ar fi urmat să fie un mic sacrificiu pe care îl făceam pentru Santina – ea e pasionată de fashion, textile și alte alchimii din astea. Mă așteptam să găsesc un muzeu cu diverse haine în diverse vitrine, să mă joc intens pe mobil o vreme și apoi să plecăm.

Când colo, surpriză – un muzeu foarte interesant, foarte bine organizat și, mai ales, foarte liber, că nu era în Florența 🙂

Sigur, a început cu niște vitrine cu broderii și alte asemenea, dar aia era mai mult pentru context. A continuat cu o îmbinare de-a dreptul captivantă între informațiile despre industria textilelor și cele despre istoria orașului Prato.

O mulțime de informații utile despre diferențele dintre țesături, despre modul de obținere al fiecăreia, un mic istoric despre origini și așa mai departe.

Cred că partea cea mai captivantă a fost cea despre technologia reciclării țesăturilor – o activitate de o amploare imensă și despre care eu până acum habar nu aveam.

La final, o prezentare multimedia la care mi-a venit să mă ridic să aplaud – mi-aș dori să meargă pe acolo și câțiva muzeografi bucureșteni.

Concluzie: mult mai interesant decât mă așteptam și clar un obiectiv de vizitat. Plus că puteți primi și puncte bonus de la partenere!

Cum ajungi

Muzeul țesăturilor pe hartă.

aLTELE

Muzeul este închis, ca multe altele, lunea.

Costuri

Intrare: 8 euro/persoană.

Fără taxă foto, că ei trăiesc în 2022.

POS disponibil (vezi mai sus).