De ce să mergi:
- Inedit
- Istorie
- Călătorie în timp 🙂
Durată:
1 zi
Ratingul nostru:
Ne-am dat noi seama că de la mini-vacanța friguroasă de la inceputul lunii iunie (despre care am scris aici) nu ne-am mai plimbat pe nicăieri. Aşa că era timpul. Dar unde să mergem? Să fie şi proape de Bucureşti şi neapărat fără aglomerație.
Am citit, la un moment dat, la Travelista despre ce a vizitat prin Ploiești; la vremea respectivă ne-am gândit că e ciudat cum am trecut de atâtea ori pe acolo, în drum spre diverse alte destinații de plimbare, fără să ne gândim vreo clipă că și Ploieștiul poate fi o destinație în sine.
De aici am mai dezvoltat nițel ideea și am ajuns la concluzia că ar trebui să facem o serie #cepotifaceintrozi, cu scurte plimbări prin orașe neconsacrate 🙂
E, Santina și-a adus aminte de discuția asta și a decis că tocmai urmează prima plimbare din serie, la Ploiești.
Si uite aşa am ajuns noi intr-o duminică spre prânz în oraşul lui Caragiale şi al Nichitei Stănescu.
Impresiile noastre
Santina
Deşi pare cam prăfuit şi neturistic, mie mi-a plăcut Ploieştiul pentru că am găsit exact ce căutam: lume puțină, muzee (deşi la partea asta am fost cam dezamăgită), mâncare bună, timp petrecut cu Radu.
Ca să nu mai spun că am găsit locuri de parcare berechet, şi chiar la umbră. Plus că duminica parcarea e gratuită ;).
Şi ne-am făcut şi numărul de paşi pentru că obiectivele alese, inclusiv restaurantul 😆, sint relativ aproape unul de altul şi am mers pe jos. Aşa că per total mie mi-a dat cu plus.
Dacă recomand o plimbare până la Ploieşti? Dacă îți plac locurile mai puțin comerciale, poate fi o variantă bună.
Radu
Cel mai mișto lucru la plimbarea asta a fost ineditul destinației, re-descoperirea faptului că te poate fi plăcut să fii turist și într-un loc neturistic.
Mă rog, și senzația aia ciudată când, ajunși la Ploiești, am intrat în oraș în loc să o luăm pe centură 🙂
Nițel stranie abordarea muzeală prin partea locului – aparent ploieștenii îți pun un film sau îți zic toată povestea la început, după care te lasă să bănănăi prin muzeu fără prea multe alte bătăi de cap.
Niciunul dintre obiective nu m-a dat pe spate, dar, paradoxal, per total a fost o zi interesantă și relaxantă. De luat în calcul.
MUZEUL CEASULUI
Santina
Când vizitezi un muzeu al ceasului te aştepți să vezi… multe ceasuri. Recunosc, eu am mers şi cu alte aşteptări, cum ar fi să aflu istoria ceasului, poate chiar istoria casei în care se află muzeul, ceea ce nu s-a întâmplat.
A fost cam dezamăgitor şi e mare pācat pentru că e un muzeu unic în țară. Dar cam ăsta e singurul lucru pe care îl bifează.
Radu
Doar pentru fanatici. Un om de rând vede acolo doar niște ceasuri lucioase, niște „nu atingeți!”, etichete redundante („ceasuri de buzunar”) sau enigmatice (omg un ceas cu carillon? super tare! ce e ăla?).
Dacă aveți un prieten pasionat de ceasuri mai bine vedeți colecția ăluia, că probabil vă mai și explică una-alta.
Cum ajungi
Muzeul ceasului pe hartă.
Costuri
Intrare: 12 lei/persoană.
25 lei taxă foto.
Fără POS.
aLTELE
Muzeul nu este vizitabil între 12 și 13, întrucât au pauză de dezinfecție.
Casa de târgoveț Hagi Prodan
Santina
Am înțeles că ar fi cea mai veche casă din Ploieşti, un loc ce ar putea spune poveşti multe şi interesante despre viața din mahalaua Sf. Voievozi de acum trei secole.
Asta dacă ar exista mai mult interes din partea celor care se ocupă de administarea ei. Casa de altfel renovată, îngrijtă, dar cu un muzeograf ursuz şi total lipsit chef de orice: să fie acolo, să primească vizitatori, să dea vreo explicație, evident pe motiv de restricții.
Mi s-a demonstrat încă o dată că „omul sfințeşte locul” dincolo de orice restricții sau pandemii.
Radu
O bucățică din ce ai putea vedea la un muzeu al satului (Muzeul Golești, de exemplu), atâta că e în mijlocul orașului. OK, poate cu un supliment de istoria proprietarilor.
Am rămas de acolo cu imaginea cerdacului ăluia (ce tare trebuie să fie să fumezi o narghilea, tolănit acolo, într-o seară călduroasă!) și cu șocul de a afla cât costă fotografiatul.
Probabil merită să intrați… dacă deja erați pe partea aia de stradă 🙂
Cum ajungi
Casa de târgoveț Hagi Prodan pe hartă.
Costuri
Intrare: 8 lei/persoană.
Taxă foto: 25 lei/poza sau 50 lei/camera.
Fără POS.
Muzeul Nichita Stănescu
Santina
Ce mi-a plăcut aici e că nu găseşti atmosfera rigidă de muzeu, cu afişele specifice „Nu atingeți” mai numeroase uneori decât exponatele.
Totul arată ca şi cum încă s-ar locui aici. Dar lipseşte povestea, deşi ni s-a pus la începutul vizitei un filmuleț de prezentare despre casă şi familia poetului. A mai încercat muzeografa, de altfel o doamnă foarte vorbareață să ne povestească ceva, dar era din păcate mai preocupată de ce zice Dana Budeanu despre popi si vaccinare şi să ne arate poze cu nepoții si cațeii, de altfel foarte simpatici.
Cu siguranță Nichita Stănescu merită mai mult.
Radu
Ce au frate ăștia cu fotografiile de le taxează în asemenea hal?
Mă rog, eu nu sunt foarte pasionat de poezie, iar proza lui Stănescu nu mi se pare mie strălucită, așa că nu m-am prea emoționat. Pentru mine experiența a fost o ocheadă în viața unui alt om, senzația aia pe care o aveam în copilărie, când mergeam în vizită în alte case sau când am citit un oracol furat de la o colegă de generală 🙂
Așa că din punctul ăsta de vedere, vizita asta a livrat. Poate fi educativ și pentru puștimea care idealizează comunismul.
Cum ajungi
Casa memorială Nichita Stănescu pe hartă.
Costuri
Intrare: 8 lei/persoană.
Taxă foto: 500 lei 😮
Fără POS.
Curtea berarilor Timișoreana
Santina
Mie mi-a plăcut aici; îmi era şi foame, ce-i drept. Au terasă mare, aerisită, chelnerițe amabile, mâncare bună şi prețuri decente.
O să găsiți mai degrabă preparate din carne, multe şi diverse, ceea ce pentru vegetarieni poate fi o mică problemă. Au cateva opțiuni, dar evident mult mai puține, că doar e berărie :).
Și am găsit aici celebrii covrigi nemțesti (brezel). M-am mulțumit cu unul, deși aș fi mâncat un coș 🤭. Ștrudelul cu mere, sos de vanilie și înghetată a fost bun tare.
Radu
Obiectivul de la care aveam cele mai mici așteptări; am intrat aici doar pentru că era fix în zona muzeelor. A fost și surpriza cea mai plăcută – ne așteptam la mâncare doar ca pretext pentru bere; când colo, se pare că bucătarul lor ia lucrurile în serios.
Bere rece într-o zi caldă, terasă umbrită și neaglomerată, mâncare bună, companie de calitate, nu avea cum să nu-mi placă 🙂
Mă gândesc foarte serios să mai oprim aici când mai trecem pe lângă Ploiești, ca escală de luat masa. Ce dacă e doar la o oră de București 🙂
Cum ajungi
Curtea berarilor Timișoreana pe hartă
Alte obiective de ținut pe listă
Cele de mai sus nu sunt chiar singurele lucruri de făcut în Ploiești 🙂 Noi nu am reuşit să mai vizităm și altceva pentru că totul se cam închide la ora 17 şi, cum am fost fără grabă, nu ne-a mai ajuns timpul.
Dar în caz că ajungeți pe acolo şi merită vāzute, poate ne dați de veste. Mai mergem şi noi o dată 🙂
Muzeul petrolului
Unicul muzeu de profil din România; promite să ilustreze evoluția industriei petroliere din România și a științei petrolului.
Am scris despre el aici: Ce poți face într-o (altă) zi în Ploiești
Muzeul omului
E, de fapt, un muzeul al științelor naturii; include și un acvariu. Deci, probabil, o dstinație mai atrăgătoare pentru copii. Pentru adulți poate fi interesantă și clădirea în sine / muzeul se află în Palatul Culturii din Ploiești.
Muzeul I.L. Caragiale
Muzeul pare a nu fi foarte amplu, dar este găzduit în Casa Dobrescu, o clădire de secol 18 și, deci, un obiectiv în sine.
Am scris și despre el după a doua vizită: Ce poți face într-o (altă) zi în Ploiești