Muzeul Satului Vâlcean

Santina

Am trecut de multe ori pe lângă muzeul ăsta în drum spre Sibiu şi n-aş şti să spun exact de ce nu ne-am oprit până acum. Dar uite ca i-a venit rândul.

S-a întâmplat să fie o zi ploioasă şi nu ne-am putut plimba chiar în voie, dar am fost singurii vizitatori aşa că ne-a plăcut.

Foarte curat şi îngrijit, muzeul reconstituie satul vâlcean de secol XIX, început de secol XX, cu aproximativ 70 de case, o şcoală, un han, 3 biserici 🙃 şi o primarie încă în curs de amenajare.

Am dat şi pesteo culă de refugiu aici, Cula Bujoreanu. Din păcate nu era deschisă. Dar dacă vă pasionează subiectul am scris aici despre plimbarea pe care am făcut-o prin Vâlcea şi Olt în căutarea culelor 🙂

Nici casele nu erau deschise să le putem vedea şi în interior. Pentru că plouase foarte mult şi nu exista nicio uliță asfaltată, că doar e un sat de acum 100 de ani, exista riscul să se aducă prea mult noroi în interior. Ceea ce e cumva de înțeles. Numai că la toate gemulețele erau trase perdele şi nu am reuşit nici măcar să trag cu ochiul.

Oricum custodele muzeului ne-a deschis două case să le vedem interioarele după care ne-a lasat de capul nostru.

Aş zice că e de vizitat pe vreme bună, să poți să te plimbi în voie, să urci pe deal, să stai pe iarbă, să respiri. Eu m-aş mai întoarce.

Radu

E meritul meu că am reușit să vizităm muzeul ăsta – dacă nu reușeam să mă scol mai devreme iar am fi zis pas, ca să ajungem mai rapid la Sibiu.

Acestea fiind lamurite, îmi pare bine că am făcut-o – muzeul este foarte îngrijit, de-a dreptul cochet; în plus am ajuns acolo fix între două reprize de ploaie (dintr-o zi sub cod roșu), așa că am fost singuri acolo și am putut să ne plimbăm în voie. 

Exponatele sunt doar din județul Vâlcea dar acoperă cam toată gama de construcții rurale. Iar colecția nu era completă, desigur, fără o culă.

Un oarecare dezavantaj a fost că unul dintre „drumurile” care compun muzeul nu este foarte umblat și nici foarte tuns, așa că dacă treci pe acolo după ploaie te cam uzi. Iar ghidajul a fost foarte sumar, deși custodele foarte amabil. La fel, mi-ar fi plăcut să văd mai multe interioare – înțeleg nevoia de a le proteja, dar ușa barată cu un cordon ar fi fost un compromis rezonabil.

Spațiul pare pregătit (și destul de folosit) și pentru evenimente, inclusiv hanul. Dacă sunteți din zonă, o petrecere țărănească, de vară, ar fi o opțiune inedită 🙂 

Concluzie: Clar e de vizitat, preferabil cu ceva încălțări mai rezistente. Și o geantă de picnic, dacă e vremea bună 🙂

Timp

Cam două ore și jumătate din București. Dacă e vreme frumoasă și e rost și de un picnic, te poți simți bine aici jumătate de zi.

Costuri

Intrare: 6 lei/persoană.

Taxă foto: 10 lei.

Fără POS.