Muzeul National Tehnic „Dimitrie Leonida”

Santina

Se pare că-mi place în afara zonei de confort. Pentru că după plimbarea de la Muzeul de Arta Recentă m-am lăsat convinsă de o vizită la Muzeul Tehnic. Şi uite aşa m-am trezit eu printre reductoare, polizoare, motoare, generatoare şi alte instalații. 🙈

Pentru mine cel mai cunoscut obiect expus acolo a fost maşina electrică de gătit cu patru ochiuri, cuptor si grătar. Cu toate că nu ştiu să gătesc. 😂

Mi-a plăcut că expoziția pleacă de la o mică prezentare de unelte folosite în epoca preistorică şi te poartă prin diverse industrii, teorii şi invenții. M-a făcut să mă gândesc la câți oameni, efort, timp şi pasiune în acelaşi timp stau în spatele tuturor lucrurilor care ne fac azi viața comodă şi fără griji. Şi să fiu din nou bucuroasă că traiesc în secolul XXI.

Totuşi muzeul nu a reuşit să țină pasul cu vremurile, pare că nimeni nu a schimbat nimic de la înființare: unele panouri explicative sunt scrise de mână, sigur făcute acum multe de zeci de ani.

Mi-ar fi plăcut să văd o cât de mică preocupare pentru experiența vizitatorului, inclusiv a celor care au mai puține cunoştinte şi preocupări tehnice. Noroc cu Google care m-a ajutat să aflu ce înseamnă anemocinemograf  (aparat care înregistrează viteza vântului). Şi ăsta e doar un mic exemplu.

Trebuie să spun şi  că am aflat informații noi şi surprinzătoare: că o româncă fost prima femeie inginer din lume, că doi români au construit şi brevetat in ’58 un aparat individual de zbor (practic un rucsac zburător), că primul automobil aerodinamic din lume a fost construit tot de un român. Chiar le puteți vedea expuse acolo.

Concluzie: Chiar dacă în continuare nu  ştiu la ce foloseşte o cheie dinamometrică, mie mi-a plăcut vizita aici. Zic că e de mers mai ales dacă te pasionează tehnica de orice fel,  dar şi de mers cu copiii (să fii pregatit pentru multe de ce-uri).  Şi cred că o să vă placă mica expoziție de biciclete, motociclete şi câteva maşini inedite.

Radu

Ce e mișto la Muzeul Tehnic e că te transportă într-o altă vreme, una care debordează de entuziasm pentru tehnologie, o epocă în care inventivitatea se măsoară în „făcut viața mai ușoară”. 

Zic asta, pe de-o parte, pentru că am fost permanent tentat să compar exponatele (și funcționalitatea respectivă) mai degrabă cu ce era înainte, nu cu ce e acum. Să compar, adică, locomotivele cu aburi cu transportul dinainte de apariția lor. Să compar mecanizarea minelor cu viața minerilor de până atunci. Să îmi dau seama ce beznă era înainte de rețelele cu gaz lampant, sau mai apoi de cele electrice; ce moment important a fost prima centrală de termoficare. Pe de altă parte, poate zic asta pentru că tocmai joc, cu succes, Anno 1800 🙂

Colecția, mai bogată decât te-ai aștepta, merge de la căi ferate la minerit, de la abur la electricitate și chiar energie nucleară. Istoria tehnicii pe fast forward, cum ar veni.

Ce e nasol la Muzeul Tehnic e că te transportă într-o altă vreme, una în care scopul unui muzeu e propria existență, nu educația; una în care nimeni nu se întreabă ce e bine pentru utilizator (ironic, aș spune, dat fiind subiectul).

Explicațiile sunt dezamăgitor de precare, iar multe din ele sunt tipărite pe foi simple de hârtie, rezemate sau atârnate la întâmplare de exponate. 

Interactivitatea este inexistentă. Paradoxal, printre exponate e și o „diagramă” interactivă de pe la 1940, care prezintă curentul electric. Și care, desigur, nu mai merge. Iar asta nu scuză, dar explică parțial comportamentul cetățenilor care ignoră șnururile și se apucă să tragă de exponate  în toate părțile.

Concluzie: Îmi place enorm muzeul și ce înseamnă el, îl recomand fără rezerve. Dar e dezamăgitor că nu mai păstrează nimic din spiritul pe care îl reprezintă. Partea mea de rating se referă mai degrabă la ce ar putea deveni muzeul dacă decide să aplice, ei bine, tehnologia. 

Ponturi

Muzeul este chiar în parcul Carol I. Sună contra-intuitiv, dar încercați să evitați zilele frumoase, mai ales în week-end, pentru că va fi aglomerat.

Timp

E în București, deci nu calculăm drumul.

Vizita durează undeva spre o oră și jumătate.

Costuri

Intrare: 10 lei/persoană. 10 lei taxă foto. Fără POS.