Muzeul „Micul Paris”, București

Santina

Pe lista mea de locuri în care îmi doresc să revin se află, evident, și Parisul, dar până voi ajunge din nou acolo am făcut o vizită în „Micul Paris”, un muzeu din centrul vechi al Bucureştiului.🙂

Muzeul e mai degrabă o colecție de obiecte, fotografii, haine şi mobilier de început de secol XX, când viața bucureştenilor era încă un mix de oriental cu occidental.

În două dintre încăperile muzeului chiar sunt refăcute două interioare, unul în stil oriental şi unul occidental, cu detalii şi decoruri specifice, fiecare cu farmecul lui.

O altă încăpere este dedicată modei începutului de secol XX, unde am stat o grămadă de timp să mă zgâiesc la pălării, genți, pantofi, bijuterii şi multe alte nimicuri ce au încântat femeile, indiferent de secolul în care au trăit.

În plus, am găsit și multe fotografii vechi, care pe mine mă fascinează, pentru că vorbesc şi ele la rândul lor despre oameni şi timpuri de demult.

Mie mi-a plăcut locul ăsta deşi poate unora s-ar putea să li se pară cam încărcat şi aglomerat. Dacă ai timp şi răbdare, poți descoperi aici o lume demult apusă, care mie mi se pare fascinantă.

Dacă o să fii la un moment dat prin centrul vechi la o plimbare, ai putea să iei în calcul să te opreşti şi aici.

Radu

Aveam muzeul ăsta pe radar de mult timp și ne propuseserăm să oprim când mai trecem prin zonă, dar mereu eram pe fugă, nu aveam chef sau pur și simplu uitam. Așa că într-o zi am plecat de-acasă special pentru asta. Și pentru o cafea. Și o plimbare prin centru. Și prin Cișmigiu.

A fost o experiență mult mai plăcută decât mă așteptam – per total, mai ales că era în amurg, mi s-a părut că toată atmosfera aducea a ceva joc, poate vreun quest cu o abundență de detalii în care să cauți indiciul tău.

Saloanele seamănă, probabil, cu felul în care ar fi putut să arate încăperi similare în realitate, iar eu m-am regăsit mai degrabă în confortul și relaxarea pe care le promitea cel oriental. Dar, sigur, poți medita, cum te îndeamnă și gazda, la diferențele dintre cele doua civilizații și la ce se ascunde sub suprafață.

Celelalte două-trei încăperi sunt, efectiv, colecții imense de obiecte de epocă, oarecum grupate pe tematici. Jobene și patefoane, trompete și ochelari, pălării și sfeșnice, pantofi și tacâmuri… numai bune de pierdut timpul căutându-le cu privirea și imaginându-le pline de viață.

Recomand o vizită – e un strop de inedit facil și la îndemână.

Timp

Aproximativ jumătate de oră, dar poți sta lejer încă pe-atât.

Costuri

Intrare: 25 lei/persoană.
POS disponibil.