Muzeul Cinegetic Posada

Santina

Din 1996 de când a fost înființat muzeul, cred că am trecut de zeci de ori pe lângă el și de fiecare dată amânam, din diverse motive, să ne oprim.

Dar în sfârșit i-a venit rândul. Ce nu ne-am dat seama e că, fiind sâmbăta dinaintea Paștelui, aveau program scurt, așa că am grăbit un pic vizita. Deși doamna care era la serviciu în acea zi, ca și paznicul de altfel, au fost foarte drăguți și au stat peste program vreo 45 de minute, ca noi să putem vedea toate sălile. Care nu sunt puține deloc, muzeul întinzându-se pe trei etaje. Le mulțumim încă o data pentru răbdare și pentru că ne-au primit la final de program.

Ce o să găsești aici? Numeroase animale și păsări împăiate, așa că dacă ești o persoană sensibilă, acest muzeu posibil să nu fie pentru tine. O să vezi principalele specii de vânat de la noi din țară, din toate zonele, de la munte până în Deltă. Dar au și o sală cu ceva specii exotice.

Nici eu nu sunt fan animale împăiate, dar mi-a plăcut atenția la detalii cu care este organizat muzeul; faptul că animalele sunt prezentate în decorul lor natural. Iar pentru asta chiar sunt folosite materiale naturale: lemn, paie, frunze etc.

Iarăși, explicațiile și detaliile pe care le descoperi aici despre diversele specii sunt foarte interesante. Afli, de exemplu, cum poți deosebi o urmă de pisică domestică de una salbatică sau o urmă de lup de una de câine. Deși, sper să nu fiu pusă vreodată în situația de a face diferența. O să ai, de asemenea, ocazia să te plimbi printr-un petic de pădure în toate cele patru anotimpuri.

Iarăși ce mi-a mai plăcut: au înlocuit vechile afișe “Nu atingeți” cu mesaje mai drăguțe și prietenoase.

Au recreat și câteva scene din poveștile copilăriei (noastre, cel puțin) care au ca personaje principale animalele pădurii, cum ar fi “Capra cu trei iezi” sau “Ursul păcălit de vulpe”.

Au și o zonă destul de mare cu trofee de vânătoare și ceva arme, dar partea asta mi s-a părut mai degrabă pentru pasionați.

Per total e un muzeu interesant. Și dacă ideea de vânătoare nu e ceva care să-ți provoace prea mult disconfort, merită vizitat.

Radu

Primul lucru de știut despre muzeul ăsta e că nu se află în castelul din Posada, deși împart aceeași curte. Muzeul stă într-o clădire cu aer comunist care prevestește oarecum interiorul.

Clădirea e mare, cu încăperi ample, iar turul începe la parter – mi se pare o greșeală strategică, aici găsești șiruri peste șiruri de trofee, cu specia, anul și scorul CIC și prea puține informații suplimentare, în general pe linia „Ucis de Cutărică” sau „Sadoveanu vâna și el”. În esență chestii cu care unii se laudă și la care alții jinduiesc. Să ne-nțelegem, nu sunt ipocrit, dacă mă-ntâlnesc cu un salam de cerb cu mistreț, nu fug de el. Totuși „uite ce animal frumos am omorât” nu e ceva cu care să rezonez.

Dacă ai răbdare, însă, până ajungi la etaj, parcă ai schimbat muzeul – nu mai e despre animalele ucise, ci devine o lecție despre natură. Și despre muzeistică – nu mai ai șirurile sterpe de trofee, ci începe să se țeasă o poveste – poate despre ciclul de viață al mistrețului, poate despre vânătoare în literatură (și un mistreț cu colți de argint care câștigă). Despre ecosisteme, despre păduri, despre pădurari și rolul lor.

Unele încăperi găzduiesc diorame care sunt, în esență, cadre decupate din natură. Nici măcar cadre statice, unele au senzori și pornesc pârâiașe și cântec de mierlă. Instalații construite cu atenție și extrem de realist.

Și, peste tot în cele două etaje, animale împăiate. Care, tehnic, au fost și ele ucise de vânători 🙂 dar nu au rol de laudă ci mai degrabă educațional – uite cum arată un cerb lopătar în mărime naturală.

Poți vedea, de fapt, cam toată fauna din România, reprezentată de unul sau mai multe exemplare. În plus, există și încăperi care expun animale de pe alte continente – deja eram pe fugă, am reținut America de Nord și Africa, dar probabil mai sunt, că nu-s astea toate continentele.

În ansamblu, muzeul pare că păstrează o moștenire comunistă (deși e din 1996 :)) dar cu accente care ar face cinste celor mai moderne muzee din lume, plus o grijă și atenție pentru curățenie de admirat. Merge actualizat nițel și site-ul, poate cu un program mai clar, actualizat, dar astea sunt îmbunătățiri realizabile.

Per total recomand, e o experiență interesantă și pentru adulți dar și pentru copii, care pot învăța aici și despre animale, și despre oameni.