Hotel Kolping, Brașov

Santina

Braşovul e singurul oraş din țară în care aş merge oricând şi de fiecare dată îmi place la fel de mult. Aşa că mergem destul de des, iar de fiecare dată ne propunem să stăm la alt hotel. Nu reuşim tot timpul, dar uneori ne iese.

Kolping e un hotel basic, unde nu e cazul să vii totuşi cu aşteptări prea mari, e relativ aproape de centrul vechi, au camere spațioase şi e foarte curat. Ai un mic urcuş până la el, dar aşa, cât să te menții în formă.

Parcarea e mai degrabă mică pentru câte camere sunt şi funcționeaza pe principiul primul venit, primul servit.

Camera noastră a fost la ultimul etaj, un fel de mansardă dar foarte înaltă, cu view parțial spre oraş, mobilier nou, pat confortabil.

Un mare plus pentru ei: au papuci 🙂 ceea ce în ultimul timp e rar şi pe la 4 stele.

Ce mi s-a părut un pic enervant e că aveau la intrarea în cameră un bec pe senzor. Intenția a fost bună, să ai lumină când intri in cameră, doar că nu s-a gândit nimeni să pună şi un întrerupător să-l poți închide cât eşti în cameră. Aşa că  blincănea ăla de câte ori aveai treabă pe lângă el. Nu e ceva peste care să nu poți trece, dar mie mi s-a părut obositor.

Iarăși ce mi s-a părut neobişnuit pentru un hotel e că recepția funcționează până la 8 seara. Uşa de la intrare se închide tot atunci, dar primeşti card ca la intrările la bloc. Iar pentru cei care ajung să se cazeze mai târziu am înțeles că li se transmit instrucțiuni de self check-in. Cred că e un mod de reducere de costuri, posibil să funcționeze, dar nu ştiu ce faci dacă poate ai nevoie de altceva.

Micul dejun nu e spectaculos, dar până la urmă fiecare găseşte câte ceva ok de mâncare.

Şi deşi n-aş şti să zic exact de ce, la hotelul ăsta m-am simțit fix ca atunci când eram copil şi mergeam cu ai mei în vacanţă, cu bilet. Cei care au copilărit în perioada comunistă sigur cunosc sentimentul, care nu e neapărat un lucru rău.

Oricum e o opțiune de cazare de luat în calcul în Braşov, în condițiile în care prețurile au luat-o un pic razna.

Radu

Planul era să ne întâlnim la hotel, că eu veneam direct de la Bran. Și pentru că deja colegii care mă aduceau ocoliseră destul pentru mine, le-am zis să mă lase pe lângă primărie și mă descurc eu de acolo. Băi, bine că nu m-au ascultat Delia și Cătălin, că nu mă uitasem bine pe hartă 🙂

Hotel Kolping e aproape în capătul celălalt de Tâmpa, față de Belfort. Băgat fix în coasta dealului, se ajunge pe niște străduțe pieptișe și necirculate.

Pe de-o parte e bine, că dacă ai o cameră mai sus te trezești cu fața la pădure. Pe de alta e rău, că deși mașinile sunt rare, lumea le turează într-o veselie și cam strică zenul ăla natural.

Hotelul mi se pare că are nițel din arhitectura comunistă a locurilor de odihnă și tratament, dar este în mod evident adus la zi; decorul, mobilierul, aparatura sunt toate de calitate, noi și impecabil de curate.

Până și Izolarea fonică, exterioară și interioară, e fără cusur – După prima noapte petrecută în liniște și fără să ne deranjeze ceva, am fost surprins să văd ce puhoi de lume a fost la micul dejun – am aflat ulterior că au venit niște cetățeni la o conferință și, aparent, au avut loc să se cazeze toți.

Că tot veni vorba, probabil că hotelul are multe camere, dar sunt dispuse foarte întortocheat, e posibil ca forma actuală să fie rezultatul unor extinderi repetate.

Micul dejun e comun, nici nu mi-a lipsit ceva în mod deosebit dar nici nu m-a dat pe spate cafeaua sau mâncarea.

Ce mi-a lipsit, însă, a fost o parcare mai spațioasă. Cred că, per total, sunt locuri pentru cel puțin 13-15 masini, dar sunt extrem de înghesuite. Și o fi fost din cauza invitatilor la seminar sau ce era acolo, dar parcarea era bucșită, inclusiv cu niște mașini parcate pe aleea de acces, ocazie cu care un șofer norocos face o mie de manevre ca să reușească să iasă din parcare. Nu, nu eu, eu doar m-am uitat și am empatizat.

Poate fi o opțiune pentru cineva care vrea un loc mai retras, mai ales că e la 2 minute de una de potecile de urcat pe Tâmpa. Nu aș merge dacă știu că o să mă fâțâi mult cu mașina.