Crama de piatră

Santina

Crama de Piatră e un loc pe care îl recomand, dar te-aș sfătui să mergi, dacă poți, în timpul săptămânii. E mult mai liber și sunt chiar șanse să ai o degustare de vin doar pentru tine. Sau oricum cu mai puțină lume.

Radu

Mi-a plăcut foarte mult – degustarea e peste tot ce am văzut până acum, iar felul în care e gândită toată afacerea mi se pare foarte profesionist. Probabil revenim, dar numai dacă o facem într-o zi de școală.

Santina

La restaurantul cramei am mâncat de două ori. Meniul e bazat mai mult pe preparate din carne, dar găsești și pentru vegetarieni câteva opțiuni, în special în zona de startere, dar și câte o supă.

Eu am comandat dorada cu legume la grătar, foarte bine gătită, legumele foarte gustoase. Deși cred despre mine că știu să mănânc pește cu oase, m-am bucurat că mi l-au dezosat ei; mai puțin de lucru pentru mine. Și îmi era poftă de cartofi prăjiți, așa că mi-am luat o porție: adevărați și bine rumeniți.

Și deși nu-s mândră de mine, am cedat tentației și am luat și desert: o plăcintă cu mere și scorțișoară, mai mult o prăjitură de fapt. A fost bună, n-am ce zice, deși cam dulce pentru gustul meu. Dar știi deja că mie îmi plac deserturile mai degrabă nedulci. La cină am am împărțit cu Radu un platou de brânzeturi, cât să mai meargă un pahar de vin.

În continuare nu înțeleg de ce, dintre toate locurile de pe planeta asta, ți-ai duce copilul la cramă. Mai ales de 1 Iunie. De ce ai vrea când o să-l întrebe învățătoare a doua zi la școală „Unde ai fost, Ionel, de Ziua Copilului?” el să răspundă „La cramă, doamnă”. În fine, deși cred că am, totuși, un răspuns, o să mă opresc aici.

Acum, dincolo de agitația de la prânz, până spre după-amiază lucrurile s-au liniștit, copiii cu parinții aferenți au plecat spre casele lor pentru că a doua zi era școală. Așa că deja spre finalul zilei mai rămăseserăm în locație doar noi și un cuplu de nemți cu care am și fost la degustare și cu care am petrecut o seară foarte drăguță.

Radu

Restaurantul e într-o sală spațioasă, decorată rustic-modern-industrial, cu mese din lemn masiv și scaune comode. Poate mesele o idee cam înghesuite – nu zic să fie ca la Gramofon, dar ar mai merge puțin loc între ele :). Afară există un chioșc amplu, acoperit, plus câteva mese cu copertină retractabilă. Nu-i chiar un peisaj de wallpaper, dar ai o priveliște frumoasă asupra satului și dealurilor din jur.

Afară sunt un pâlc de mâțe și vreo trei căței, lucru care merită o bilă albă. Dar într-o zi de weekend te așteaptă o combinație de animale, copii gălăgioși și părinți aidoma. Am mai zis ce părere am despre dusul copiilor la cramă; atmosfera din prima parte a zilei a semănat mai mult cu cea de la locul de joacă din vreun mall. Deci clar nu e de venit in weekend, decât dacă ai copii și vrei musai să faceți gălăgie.

Eu am mâncat o friptură de vită cu sos de piper – carnea foarte bine gătită, sosul foarte gustos, pus separat ca să ți-l aplici singur, cum e și normal. Carnea (cred ca un ribeye) a avut, poate, ceva mai multă grăsime decât sunt obișnuit, dar porția a fost suficient de generoasă încât să o las de-o parte fără să rămân flămând. Cu niște cartofi prăjiți suprinzător de buni lângă, o amandină gustoasă dar cam dulce și niște pahare de vin, a fost o masă foarte reușită.

Seara am mai luat un platou cu brânzeturi – o selecție excelentă de brânzeturi, plus niște nuci ușor caramelizate și o dulceață.

Per total mi-a plăcut și recomand. Câțiva clienți au venit doar să mănânce, deci nu e musai să petreci noaptea. Prețurile măricele, dar e normal pentru nivelul ăsta de mâncare și servire într-un sat din Dealu Mare.

Santina

Degustarea a fost cea mai reușită de până acum; am găsit un somelier foarte pasionat de ceea ce face, așa că experiența a fost fără grabă, cu detalii și poveste. Dincolo de faptul că ne-a spus despre procesul de fabricație al vinului, cum se întâmplă toate lucrurile la cramă, ne-a spus povestea locului, care începe cu mai bine de 100 de ani în urmă. 

Primul proprietar al cramei, venit din Bran, s-a căsătorit cu cea mai bogată fata din zonă. Și pentru că au primit ca dar de nuntă locul și via, au pornit construcția acestei crame, finalizată în 1912. Au locuit aici până în 1945 când au venit la putere comuniștii și au transformat locul în MAT.

După Revoluție, locul a început să se degradeze, iar în 2017 când a fost preluat de actualul proprietar, era deja o ruină. Ceea ce s-a păstrat este crama propriu-zisă, în care am și coborât, construită din calcar, unde umiditatea este controlată în mod natural.

Pentru degustarea de vin ai de ales din vreo patru variante; noi am optat pentru vinurile Boian (două albe, un rose și două roșii). Ce mi s-a părut interesant e faptul că numele acestei game este inspirat din descoperirile arheologice din zonă ale culturii neolitice Boian.

Dar cred că indiferent ce variantă alegi pentru degustare, vinurile vor fi la fel de bune. Platoul de brânzeturi de la degustare a fost o idee cam sărăcăcios.

Concluzia celor aproape două ore petrecute cu somelierul: vinul trebuie făcut cu pasiune și cu ajutorul Zeilor 🙂

Radu

Știi, deja, că ne place când găsim și povești în plimbările noastre – fix asta ne-a oferit degustarea de la Crama de piatră.

Am început cu începuturile – somelierul ne-a povestit despre originea moșiei, evoluția ei și abandonarea de după căderea comunismului. Mi s-a părut extrem de tare că starea de abandon și apoi tot procesul de reconstrucție a fost documentat cu fotografii – așa că am putut vedea și aprecia și ruinele din care a renăscut crama, dar și etapele de reconstrucție până la ceea ce e azi. Cu tot cu mici detalii cum ar fi un stâlp original care acum e în centrul terasei, sau piatra de boltă cu anul 1912 gravat în ea.

Apoi am continuat cu sala în care are loc fermentația alcoolică, unde ni s-a povestit despre proces și context – și lucruri știute, dar și detalii noi, cum ar fi cele despre sulfiți și limitele legate de ei, sau despre economia strugurilor din regiune – producători, ani, recolte și soiuri. După asta am coborât în cramă, am vorbit despre calcar, lemn, mucegai și vin. Iar la final am revenit în restaurant, unde a avut loc degustarea propriu-zisă.

Știam că au vinuri bune, iar degustarea mi-a confirmat asta și am descoperit și niște noi favorite. Mi-a plăcut mult atmosfera în care s-a desfășurat totul – mai mult o conversație decât un discurs repetat. A ajutat probabil că eram doar patru participanți 🙂 Mi-a plăcut și abordarea somelierului, mai mult spre preferințe și gusturi individuale decât spre rețete impuse.

O sincopă de organizare a făcut să participăm la degustare alături de un cuplu de nemți. Ei nu vorbeau româna, somelierul nu vorbea germana, au făcut un compromis pe engleză. Luckily, I can hold my own in English 🙂

Santina

Pentru cazare am ales clădirea principală (unde se află și restaurantul și crama), dar poți opta și pentru și pentru o cameră într-un cottage. Camerele, cu un decor rustic modern și mobilier din lemn, sunt foarte confortabile. Le-aș recomanda totuși ceva mai multă atenție la șters praful. 

Fiind doar două camere ocupate, a fost liniște, cu excepția celor trei căței de afară care au zdrăngănit un coș de gunoi până am adormit. Pereții par, însă, o idee cam subțiri; nu mi-aș dori să stau aici când e totul ocupat.

Deși prestabilit și nu bufet, micul dejun a fost suficient și gustos, omleta foarte bună. Mi-ar fi plăcut totuși să am posibilitatea să aleg măcar dintre două variante, una cu carne și una fără. Cafeaua a fost bună și poți cere refill. 

Radu

Am stat într-una din cele 12 camere din clădirea originală (reconstruită) într-o combinație foarte reușită de rustic și contemporan. La Shiraz, că fiecare cameră avea vinul ei 🙂 Patul foarte comod, camera mai spațioasă decât mă așteptam, cu tot ce ai nevoie la îndemână, fără fandoseală – prize lângă pat, rafturi prin baie, balconaș dacă vrei să fumezi (nu am vrut că m-am lăsat, mulțumesc), mobilier funcțional.

Nimic de reproșat, realist vorbind, în condițiile în care am fost aproape singuri în clădire. Totuși, de notat că etajul 1 e din cărămidă, dar etajul 2 e din lemn. Dacă prinzi o noapte fully booked, nu cred că te distrezi prea tare, decât dacă apuci să deguști serios vinurile casei. Sau, mă rog, dacă ești aici ca nuntaș, că au și pavilion pentru evenimente de genul.

În concluzie aș reveni dar aș fi atent să nu vin într-o zi liberă sau într-o zi de vacanță.