Cheile Nerei – la Tunele

Santina

Ziua a doua prin Cheile Nerei a fost rezervată traseului numit La Tunele, pentru că da, chiar treci prin câteva tunele săpate prin munte. Unele poveşti spun că ar fi chiar din vremea romanilor, altele că ar fi din perioada ocupației otomane. De oricând ar fi, merită văzute.

Noi am pornit pe traseu tot de la Podul Bei, unde am lăsat maşina în parcare, dar se poate veni şi dinspre Sasca Montană, depinde prin ce parte ai cazarea.

De oriunde ai veni, traseul ăsta în comparație cu cel spre Beuşnița este mult mai scurt, dar mai spectaculos. De data asta drumul merge o vreme pe versant de munte, prin pădure, ai şi zone de urcuş, chiar şi o potecă pentru traversarea căreia ar fi bine să te ții de cablurile existente, după care drumul devine mai lin cu cât te apropii de Podul Suspendat peste Nera. Aici a fost finalul nostru de traseu, după care am făcut cale întoarsă. Nu înainte însă de a face un popas pentru o apă rece la o terasă aflată chiar la capăt de pod.

Oricum, de-a lungul drumului am tot făcut opriri, şi pentru odihnă, poze şi bucurat de natură. A fost o zi caniculară şi cred că asta m-a obosit mai tare, pentru că altfel traseul nu mi s-a părut greu, dar foarte frumos.
După părerea mea e de neratat şi l-aş repeta oricând dacă ar fi mai aproape.

P.S. Neapărat să porneşti la drum cu încălțări adecvate (în ambele zile am întâlnit şi papuci şi sandale).

Radu

Un traseu ceva mai scurt, că ne așteptam să fim nițel obosiți după prima zi (dar nu am fost! :D). Dar și ceva mai variat, cu mai multe puncte de atracție:

Tunelele în sine sunt interesante, unele mai scurte, unul suficient de lung încât să se facă beznă complet. Vă puteți face o idee dacă plecați dinspre Podul Bei – primul tunel e la 20 de metri de începutul traseului.

Traseul după tunele este lejer și plăcut: există o scurtă porțiune pe o cărare săpată în faleză, prevăzută cu cabluri pentru cine are nevoie, dar nu pune absolut nicio problemă.

Apoi o serie de suișuri și coborâșuri pe coasta dealului, preponderent prin crânguri; pe măsură ce vă apropiați de Sasca Română traseul devine o cărare prin lunca Nerei.

Plaja „Acapulco” – nu e o glumă, chiar există și e o plajă cu nisip adevărat; e o pauză fantastică într-o zi fierbinte. Noi am pozat-o ceva mai câș, ca să nu prindem în cadru și nudiștii :), așa că pe măsură ce vă apropiați poate nu e rău să chiuiți de câteva ori, să știe lumea de voi.

Puntea Suspendată nu e foarte necesară, că vara Nera merge traversată prin vad. Dar eu oricum mă cocoț oriunde am ocazia, nu pot să spun că mi-a displăcut.

În concluzie, o plimbare foarte plăcută, cu multe locuri în care să te oprești și să te bucuri de natură. 

Timp

Cred că poți face traseul în două ore, dus-întors, dacă ai venit doar ca să-l bifezi. Noi am căscat gura în toate părțile și l-am făcut, probabil, în trei ore și ceva.

Costuri

Intrare: 10 lei/persoană.

Fără POS.