Cetatea Rupea

Santina

Am vizitat Cetatea Rupea la scurt timp după reabilitare, prin 2013; ne-am propus de mult să revenim dar deși am trecut frecvent pe lângă ea în plimbările noastre, abia acum i-a venit rândul să o vizităm.

Cetatea e cocoțată pe un deal de bazalt şi străjuieşte semeț oraşul şi împrejurimile; drumul până la ea e impecabil, iar în față găseşti o parcare generoasă, deci totul te face să fii nerăbdător să o descoperi.

E o cetate medievală, cu rol defensiv în trecut, care a rezistat vremurilor şi vremii, dar cine ştie cât va rezista turiştilor. Iar dacă ai răbdare să citeşti o să înțelegi şi de ce spun asta.

În partea de jos a cetății, unde este intrarea (şi pază) totul este foarte curat şi îngrijit.

În partea de sus a cetății, de unde poți admira şi fotografia împrejurimile şi unde se află capela şi căsuțele care au servit drept locuințe pentru populația ce se refugia aici în vreme de asediu, pentru că nu există niciun mod de supraveghere, cetățenii care au trecut pe aici au scris şi scrijelit diverse pe pereții interiori, în special propriile nume. Şi da, am văzut asta inclusiv la obiective din străinătate, dar asta nu înseamnă că pot înțelege. Să mai spun şi că una dintre încăperi (ceva mai ascunsă), a fost folosită drept toaletă?

Pentru mine a fost o dezamăgire vizita aici. Oricât aş încerca să mă mențin optimistă şi să mă concentrez pe lucrurile bune din jur, în astfel de situații e cam greu.

Mai ales că nici cei care care se ocupă de acest loc nu par a se implica prea tare. Ín afară de câteva informații pe un panou imediat la intrare din păcate nu afli mare lucru despre povestea acestei cetăți.

Asta a fost experiența mea şi cu mare regret nu pot să recomand o vizită. Dar ca să închei totuşi într-o notă pozitivă, recomand o plimbare la Cetatea Feldioara.

Radu

Cumva mereu mă gândeam cu plăcere la cetatea asta, pentru că am vizitat-o și înainte, și după renovare; știind ce maldăr de bolovani plini de bălării era acolo, forma renovată a cetății mi s-a părut spectaculoasă și m-a făcut să cred că, totuși, uite că se poate.

Ei bine cetatea nu mai e ce-a fost, sau poate nu mai am eu entuziasmul de atunci; cert e că, deși construcțiile în sine au rămas bine întreținute, restul lasă mult de dorit.

Probabil cel mai tare m-a întristat revelația că toate cordoanele și semnele cu „nu intrați!”, „nu puneți mâna!”, „nu stricați!”, alea pe care le tot cârcotesc eu când le văd în muzee, sunt totuși necesare. Peste tot unde nu erau camere de luat vederi (iar astea erau rare), oamenii au intrat, au pus mâna, au stricat. Ce să zic, organizatorii ar trebui să învețe din asta și să ia măsuri. Inclusiv să mai pună 20 de lei la bilet și să angajeze paznici care să apere turiștii de ei înșiși.

În rest, pare că se fac niște eforturi dar fără mare tragere de inimă. Există o expoziție de cahle care era și acum 10 ani, dar fără prea multe informații; mai sunt niște spații cu expoziții temporare (noi am prins una de pictură abstractă din care n-am priceput nimic) și un olar care învârtea niște lut, probabil chestia cu cea mai mare priză la turiștii străini.

Pare că mișcă ceva și cu tehnologia, sunt puse semne cu câteva detalii plus un cod pentru ghidul din cloud, dar nu aveam semnal neam pe-acolo, iar wirelessul lor era, aparent, pe final de program.

Per total e impresionant cum au renovat cetatea, mai ales pentru cine ține minte cum era – de asta am și mărit nițel ratingul. Totuși, oamenii strică experiența și aș recomanda să mai stați un an-doi, până se mai ordonează lucrurile. Iar dacă mergeți, probabil sunteți mai câștigați dacă dați o raită în jurul ei și o admirați de la distanță.

Timp

O oră de vizitat pe îndelete.
#intihna, adică.

Costuri

Intrare: 15 lei/persoană.

POS disponibil.