Bisericile fortificate din Transilvania

Santina

Pentru a doua parte a vacanței din septembrie ne-am mutat din Oltenia în Transilvania. Am descoperit biserici fortificate și conace spectaculoase, sate pitorești, natură și liniște. Ne-am bucurat de vreme minunată și mâncare bună.

Au fost din păcate și momente în care m-am întristat și revoltat, pentru că fără sprijin și implicare din partea primarilor și autorităților, fără promovare și turiști, toate aceste minunății mă tem că nu vor mai rezista peste timp.

Îmi plac locurile puțin sau deloc aglomerate și mă gândesc uneori că poate ar trebui să le ținem doar pentru noi. Însă multe din locurile astea nu vor putea supraviețui fără turiști.

Concluzia mea ar fi că da, recomand turul bisericilor fortificate pentru toate motivele de mai sus, în special pentru că în felul ăsta contribuim, chiar dacă într-o foarte mică măsură, la supraviețuirea acestor locuri.

Radu

Știam deja că nu sunt cel mai sociabil om din lume; aparent situația e și mai serioasă. M-am simțit atât de bine, doar Santina și cu mine, bătând coclauri aproape pustii, încât întoarcerea în oraș aproape că m-a surprins.

Peisajele din zonă sunt foarte frumoase, obiectivele sunt foarte interesante, chiar dacă uneori oamenii lasă gâsca cu ouă de aur să moară de foame.

Per total, pe lângă relaxare, senzația generală din plimbarea asta a fost una de explorare, de descoperire de locuri puțin știute, fără să ne depărtăm prea mult de confortul de patru stele 🙂

Concluzie: cu siguranță una dintre cele mai reușite plimbări, o recomand.

Brașovul funcționează foarte bine ca bază de plecare în plimbări de o zi. Faptul că interacțiunea cu alte persoane este minimă e un plus în condițiile pandemiei actuale.

Santina

Am vizitat-o cam pe fugă pentru că doamna care are grijă de biserică se grăbea să ajungă la lucru :). Lucrează între 12:00 și 14:00, în restul timpului sunteți bineveniți.

Am reușit totuși să facem câteva poze și să aflăm că a fost costruită undeva pe la 1400, cu un altar ceva mai nou de pe la 1700 :); încă se țin slujbe aici, în a treia duminică din fiecare lună.

Radu

Ansamblul e în stare bună, dar potențialul turistic e ignorat cu desăvârșire. Un preview foarte potrivit pentru toată plimbarea asta.

Vizita noastră a fost cam scurtă, dar ar merge o oprire programată din timp, în care să scotocești prin toate cotloanele, eventual să urci și prin clopotniță.

Merită o oprire și fără programare, dacă ești prin zonă.

Santina

Construcția de secol XIII e uitată de lume și năpădită de buruieni.

Am reușit să intrăm totuși, cu ajutorul unei localnice, pentru că nu e deschisă și nu există niciun fel de informații afișate.

Ne-am dat seama, după niște panouri abandonate prin curte, că s-a început o reabilitate între 2009 – 2011, netrminată însă. Sunt încă schele montate în interior și ceva materiale de construcții.

O minunăție abandonată inclusiv de clopotar, care în ultimul timp am înțeles că nu a mai apărut nici el.

Nu are sens să veniți deocamdată pe aici.

Radu

Cât de tare! M-am simțit ca în The Road to El Dorado. Începând cu surpriza de a da peste incinta fortificată, continuând cu investigațiile prin zonă, apoi intrarea în incintă (printr-un geam secret :)) și terminând cu explorarea bisericii uitate de lume.

Biserica este în mod evident restaurată, deși nu pare să se mai îngrijească cineva de ea; zidurile incintei, cu tot cu niște turnuri, sunt în diverse stadii de degradare, iar totul este năpădit de buruieni cât Santina de înalte 🙂

Singurul motiv pentru care nu recomand o vizită cu toată gura este că poate nu mai găsiți aceleași doamne amabile care să vă deschidă calea – dar totuși cred că merită riscul și poate faceți o oprire pe acolo.

Santina

Foarte bine întreținută, cu o doamnă administrator care, deși nu vorbește foarte bine româna, e gata să povestească și să răspundaă la întrebări. În curtea din jurul bisericii există și un muzeu unde sunt expuse unelte și obiecte din gospodăriile țărănești din zonă.

Slujbe se mai țin încă aici, o dată pe lună, în germană și maghiară.

Vă puteți opri dacă sunteți pe aproape.

Radu

Printre cele mai bine restaurate obiective din plimbarea asta – cam ca Viscri, dar aici nu era nici țipenie de om 🙂

Pe lângă partea arhitecturală, impresionantă în sine, în cămările din interiorul zidului sunt expuse diverse componente ale vieții țărănești de altă dată.

E de vizitat.

Santina

E într-un sat ce pare uitat de lume, că de autorități sigur e. Nu există șosea asfaltată până acolo, doar un drum pietruit, care prin anii ’80 cred că era perfect. În rest mult praf, gunoi, case părăsite sau care stau să cadă, promisiuni și planuri. Ah, și prințul Charles care și-a cumpărat o casă și aici.

Biserica se poate vizita doar între 13 și 17, cu un telefon în prealabil. Localnica ce are grijă de biserica-cetate și care, din câte ne-am dat seama, locuiește într-o curte chiar lipită de cetate, este foarte primitoare și gata să spună povești (despre vremurile înfloritoare de demult și vremurile grele din prezent, cu turiști puțini și venituri și mai puține).

Radu

A doua surpriză din plimbarea asta. Ai impresia că te-ai rătăcit și ai ajuns într-un sat care se stinge încet, sigur ai cotit undeva aiurea – și BAM! ditamai fortificația.

Bine întreținută, dar în evidentă nevoie de fonduri. Tot ansamblul este foarte amplu și oferă tot ce ți-ai putea dori, de la clopotnița din care să te uiți la lume și până la tunelurile pregătite pe vremuri ca ieșire de urgență.

Ca bonus, custodele e o femeie foarte comunicativă care are o droaie de împărtășit – și despre istoria bisericii, și despre vremurile mai recente. Must see.

Santina

Satul și cetatea țărănească fortificată sunt incluse în patrimoniul Unesco și evident mult mai turistice decât celelalte locuri prin care am fost. Să fie oare și datorită asocierii cu prințul Charles? Cu siguranță promovarea de către prinț a însemnat mult pentru localnicii din acest sat izolat.

Cetatea este bine conservată și întreținută, iar satul pare încremenit în timpuri de altădată. Cred că o dată merită să faci o vizită aici.

Radu

Meh. Nu zic, ansamblul fortificat arată foarte bine, restaurat și îngrijit, dar după ce am vizitat celelalte locuri, majoritatea pustii, Viscri mi s-a părut foarte aglomerat și foarte comercial. Poate din cauza asta nu m-au impresionat nici expozițiile din incintă, deși trebuie să recunosc, oamenii chiar și-au dat interesul.

Mai lipsește să repare drumul ăla infect și să o învețe pe Dana Rogoz să nu se oprească fix în mijlocul lui.

Da, merită o vizită, dar calibrează-ți așteptările.

Santina

Biserica este în reabilitare așa că a trebuit să ne mulțumim cu o plimbare pe lângă zidurile exterioare. Cel puțin unul dintre noi. Celălalt, nu spun cine 😉, s-a jucat puțin de-a detectivul și a aruncat o privire și în curte. Suficient pentru câteva poze.

Așteptăm totuși să se termine lucrările în primăvara lui 2021 și sigur revenim.

Radu

Monument din aceeași categorie cu celelalte vizitate în plimbarea asta, cu diferența că oamenii din Aita chiar vor să facă ceva cu el.

E în renovare și închisă publicului, deși dacă vrei musai să intri găsești soluții. Când e gata promite să arate bine; de ținut pe listă pentru mai târziu.

Santina

Ăsta e genul meu de castel: cu povești din vremuri de demult. Totul este foarte bine întreținut, de la grădină la interioare. Decorurile, mobilierul încearcă să redea cît mai fidel viața nobililor din Transilvania din sec XVII -XIX. Și da, e un loc frumos, de vizitat, mai ales că e relativ aproape de Brașov.

Bilete găsiți la Stone Pub, unde cred că puteți și mânca. Noi am încercat doar cafeaua, foarte bună și ieftină ;).

Radu

Cel mai elaborat obiectiv din tura asta. Renovat, gîndit, organizat și coordonat ca muzeu despre viața nobililor maghiari de pe vremuri.

Nu doar clădirea, ci întreaga proprietate este foarte îngrijită; numai bine ca să faci o plimbare sau să stai pe o bancă până sunt pregătiți să te primească.

Aș reveni într-o zi după ce se redeschide restaurantul din beci, pentru a completa experiența.

Santina

Vizita aici nu mi-a spus nimic. Am sunat la numărul afișat la poartă și ne-a deschis un domn puțin cam….fioros? A descuiat ușa castelului și ne-a condus prin cele două camere care se pot vizita (aproape goale) și cam asta a fost.

Eu zic deocamdată mai bine nu.

Radu

Probabil are o poveste interesantă în spate, dar noi nu am aflat-o. Curatorul ne-a dat drumul înăuntru și ne-a lăsat să ne vedem de ale noastre; din interior se vizitează doar câteva camere iar informațiile lipsesc cu desăvârșire.

Aș spune că se justifică o oprire doar dacă treci fix prin fața conacului.

Santina

Numit poetul orașului, fost elev al lui Cioran la Liceul Andrei Șaguna, e un poet relativ puțin cunoscut în România. E drept că a trăit mai mult în America Latină și SUA. Muzeul este foarte mic, doar două camere amenajate din casa care a aparținut altădată familiei. Restul camerelor/apartamentelor au alți proprietari acum.

Aș recomanda o oprire mai degrabă celor pasionați de literatură.

Radu

Casele memoriale nu sunt chiar pasiunea mea, dar prea am trecut de multe ori pe lângă muzeu fără să intrăm în el.

Interesant, totuși, plus că e impresionant cât s-au muncit organizatorii să facă ceva cu resurse foarte puține.

Nu ai ce pierde dacă oprești 20 de minute în timpul unei plimbări pe sub Tâmpa.

Santina

Mie mi-a plăcut mult. Ghidul a încercat să redea atmosfera de școală, ne-a așezat în băncile din clasa amenajată în cadrul muzeului, a facut prezența :), ne-a pus întrebări și ne-a spus povești. E drept că a încercat să promoveze și ceva cărți/ obiecte pe care le aveau de vânzare, sau să ne încurajeze să donăm ceva bani pentru întretinerea muzeului. Dar e de înțeles că locurile astea nu se întrețin singure, iar numărul turiștilor nu e atât de mare încât să se poată face asta doar din bilete vândute.

Eu zic că merită o vizită aici dacă vii în Brașov.

Radu

Alt muzeu aflat pe lista noastră de ceva timp. Informații interesante, exponate la fel, plus un nivel de interactivitate neobișnuit pentru muzeele din România.

După ce am trecut de rezerva mea față de ghizi chiar mi-a făcut plăcere prezentarea/interacțiunea. Poate și din cauză că ghidul se depărtează de tiparul uzual 🙂

Recomand o vizită – și pentru copii, dar și pentru adulții care au, uneori, nevoie de o punere în context a prezentului.

Biserica fortificată din Cața

Chiar lângă biserică este un birou de informare turistică. Dar biroul e închis și nu e afișată nicio informație despre când, cum și dacă se poate vizita biserica. În schimb e plin de afișe electorale și coji de semințe.

Am intrebat inclusiv la Primărie, dar cu trei săptămâni înainte de alegeri primarul doar de doi turisti curioși nu avea chef. Ne-a trimis, totuși, câteva case mai sus, să căutăm o doamnă care ar avea cheia cetății 😐. N-am găsit pe nimeni acasă.

Așa că dacă treceți vreodată prin Cața și reușiți să aflați mai multe decât noi, poate ne dați de veste.