Sciccheria Rosetti

Santina

Îmi doream de ceva timp să ajung la resturantul ăsta, mai ales că are specific italienesc, bucătăria mea preferată. 😀 Dar din păcate am plecat cumva cu mixed feelings de aici.

Principalul atu (și un aspect de care am ținut și noi cont când ne-am dat întâlnire cu niște amici) e ca îl găsești în buricul târgului și poți ajunge usor, cu mijloace de transport în comun, cam din orice zonă a orașului. Chiar te-aș sfătui să lași mașina acasă. Pe strădutele din jur nu sunt parcări amenajate, cea mai apropiata fiind cea subterană de la Inter.

Meniul e variat, găsești preparate pentru toate preferințele: de la supe la pizze, pește, carne de tot soiul, salate. Cam multe aș zice eu.
Împreună cu amicii cu care-am ieșit s-a comandat: pizza Diavola, risotto cu trufe, mușchi de vită. Părerea generală – au fost bune, dar nu cele mai bune mâncate vreodată. Acum, ca în orice loc, e foarte posibil ca alte preparate să fie excepționale, însă asta putem spune despre ce am mâncat noi.

Eu am luat risotto cu creveți, parmezan și rucola, care a fost bun, dar nu ceva ce aș mai vrea să comand dacă aș mai ajunge aici. Și nu s-a comparat nici pe departe cu cel de la Mahala. La desert am luat Perla Dolce d’Inverno; recunosc, l-am ales după nume, care e mai interesant decât desertul în sine. Sună extrem de fancy, dar e o jumătate de pară poșată în vin roșu, cu ricotta, ciocolată și scorțișoară. Mi-a plăcut, dar doar pentru că para face acest desert mai puțin dulce decât altele.

Pe total e un loc ușor overrated, aglomerat și zgomotos, cel puțin pentru gustul meu. Neapărat de făcut rezervare; când am fost noi, duminică după-amiază, era foarte aglomerat. Chelnerii (aș fi curioasă să aflu de ce lucrează doar bărbați aici) atenți și amabili, dar servirea cam înceată.

Nu recomand neapărat, dar dacă totuși ajungi la ei, poate ne spui cum a fost experiența ta.

Radu

Pentru că n-am reușit să ajungem la Sciccheria din Pipera, oamenii s-au decis să vină mai spre centru. Și după un an de la inaugurarea Sciccheria Rosetti, iată-ne și pe noi 🙂

Poziționare de haute cuisine* și, într-adevăr, mușchiul de vită luat de mine a avut o carne foarte curată, fragedă, făcută medium, conform negocierii cu chelnerul :). Da, sunt un barbar, știu. Piureul cu trufe luat ca garnitură gustos și el, cu trufe aromate fără să fie însă copleșitoare. Poate piureul o idee prea păstos, în loc să fie cremos, dar nu cât să fie o problemă.

Desertul nu m-a cucerit – componentele individuale gustoase și corecte, dar combinația de pară cu înghețată nu m-a prea nimerit, deși era pe-acolo și un blat cu ciocolată. Poate e genul de perlă care merge mai bine vara. S-au mai comandat și un risotto cu trufe (cu feedback bun) și un tiramisu într-o interpretare inedită, OK și el. Plating atent și modern, fără să fie exagerat de pretențios.

Personalul politicos și eficient, fără să fie arogant cum pare moda în localuri de genul ăsta. De asemenea, la curent cu tot ce e în meniu.

Amenajarea modernă, cu o notă industrială în fundal; înghesuială cam mare pentru imaginea pe care o proiectează localul, cu farfurii o idee prea înghesuite pentru confort. Mesele, și ele, distanțate la limită; când încăperea e plină locul e cam zgomotos.

În concluzie, un loc cu mâncare bună și de calitate, dar nu ceva ce să simți că TREBUIE să mănânci din nou, așa cum te-ai aștepta de la un local cu prețuri de genul ăsta. Totuși, când mai ajung pe-aici o să încerc și un fel mai spectaculos, poate acolo se vede mai bine diferența.

*Am ezitat să scriu haute cuisine pentru că s-a mâncat, la masa noastră, și o pizza (Diavola!) de 5/5. Dar până la urmă am scris 🙂