Restaurant Golful Pescarilor, Agigea

Santina

Ne-am oprit la Golful Pescarilor într-o duminică la prânz, în drum spre Deltă. E drept că intenția a fost să mâncăm la Pescăria lui Matei, doar că n-am găsit loc. Am găsit în schimb la vecinii lor, care au un spațiu foarte generos, mai ales în exterior. Cred că am avut totuși noroc pentru că era ceva lume și la ei.

Meniul e foarte vast, cu foarte multe preparate, majoritatea pe bază de pește și fructe de mare. Ai însă și alte opțiuni, cu carne sau fără. Cum mie mi-e cam teamă de meniurile stufoase (chiar nu cred că poți găti zeci de feluri la fel de bine și bun), am mers cumva mai la sigur și am comandat gujoane de biban cu cartofi prăjiți. Că nu prea ai ce să greșești la niște fish & chips. Și nici n-aveam chef să curăț oase. Într-adevăr a fost bun, însă nu ceva extraordinar.

Amicii cu care eram au comandat chefal pe plită și crap prăjit, ambele cu mix de salate și mujdei. Am observat, însă, că toate felurile de pește prăjit sau pe plită vin cu aceeași garnitură. Poate de-asta au atâtea preparate în meniu. Oricum, amicii noștri au confirmat amândoi că a fost bun totul; deci mergem pe încredere. 🙂

Desertul nu a mai avut loc, deși aș fi fost curioasă să încerc. Au doar patru variante și sunt promovate ca făcute în casă. Poate data viitoare, dacă mai ajung pe aici.

Overall pe mine nu m-au impresionat. Și cred că e un loc cam overpriced în raport cu ce oferă. Desigur că spun asta doar raportându-mă la ce am comandat noi. Nu aș merge special din București să mănânc la ei. Dar dacă ești prin zonă, ți-e foame și nu ai vreun alt restaurant preferat la o distanță rezonabilă, te poți opri aici.

Radu

Pe scurt, Golful Pescarilor mi se pare că are o fundație solidă, cu mâncare de calitate, pe care a construit foarte mult marketing.

Toți am fost OK cu ce am comandat, fără să existe totuși exclamații de surpriză 🙂 Eu am luat un file de biban (în care se strecuraseră totuși câteva oase) cu piure cu trufe. Peștele a fost OK, bine făcut, gustos, cu tot cu sarea grunjoasă care mie-mi place. Piureul a fost gustos și el, deși parcă a fost o idee cam păstos pentru gustul meu. Mi-ar fi plăcut și să nu fie făcut la blender, dar per total a fost OK, cu suficiente trufe ca să dea aromă, dar fără să exagereze și să sufoce celelalte gusturi.

Aș zice că per total a fost o masă corectă, onestă, fără să impresioneze în vreun fel. S-a văzut atenția la plating, dar fără extreme; personalul politicos, chiar dacă pus pe modul repede înainte.

Acestea fiind zise, mi se pare că hype-ul din jurul restaurantului e mult mai mare decât s-ar justifica. Sigur, ți-aș zice că poți opri să iei masa dacă treci pe-acolo, dar nu ți-aș recomanda să faci vreun ocol pentru asta – și totuși parcarea imensă care deservește Golful Pescarilor și Pescăria lui Matei era plină ochi.

Ți-aș zice că mâncarea e gustoasă, dar nu cât să justifice prețurile din meniu. Aș zice că da, e cu pește și pe malul mării, dar atmosfera boemă a dispărut de mult, acum ritmul e unul de fabrică sau de împinge-tava. Serios, e trafic atât de mare încât din gazonul pe care erau așezate unele mese nu mai rămăsese decât niște pământ bătătorit. Măcar nu a plouat.

„Departe de forfota civilizatiei urbane” a rămas o expresie pe site-ul restaurantului. Dar dacă forfota te duce acolo și ești dispus să plătești în plus, mâncarea nu e rea.