Plimbare pe canale, în Delta Dunării

Santina

Dacă mergi în Delta Dunării, experiența nu are cum să fie completă fără o plimbare pe canale. Excursiile sunt variate, în funcție de durată și de traseu. Pot dura de la 2 ore la o zi întreagă. Poți face o simplă plimbare să admiri flora şi fauna, poți merge să vezi Pădurea Letea sau chiar să ajungi până la gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră. Asta în funcție de preferințe, timp și desigur buget. Punctele de pornire în excursii pot fi de asemenea diferite: Tulcea, Murighiol, Jurilovca și sigur mai sunt și altele.

Pe noi gazdele pensiunii unde am fost cazați ne-au sfătuit și aranjat plecarea din Murighiol. Pentru că, ne-au spus ei, e de preferat să mergi pe canale cu ambarcațiuni de dimensiuni mai mici, pentru a nu rămâne împotmolit prin hățișuri. Așa că le-am urmat sfatul.

Acum, cea mai mare grijă, în astfel de plimbări, dacă nu călătorești cu grup de prieteni, sunt colegii de barcă. Desigur că poți plăti dublu și să nu mai meargă altcineva cu voi. Noi ne-am asumat riscul și am nimerit cu o familie cu doi copii, unul mic și celălalt bebeluș, care a plâns cam jumătate din drum. În fine, putea fi și mai rău. 

Per total însă excursia a fost minunată, pe o vreme caldă de toamnă, cu ceva vânt dar în Deltă bate vântul cam tot timpul.

Am pornit din micul debarcader din Murighiol pe Brațul Sfântul Gheorghe (care e și braț navigabil), am trecut pe lângă fosta casă a lui Ceaușescu (folosită și acum pentru protocol) din satul Uzlina, intrând pe canalul cu același nume (cu vile de-o parte și de alta, fie locuințe particulare fie pensiuni) și am ieșit pe lacul Uzlina. Ne-am continuat plimbarea pe multe alte canale și lacuri ale căror nume nu le mai rețin, deși barcagiul nostru, care ne-a fost și ghid, ni le-a spus.

Dacă pe brațul Sfântul Gheorghe am mers cu viteză, mi s-a părut mie, pe canale am mers foarte încet, cu opriri ca să putem admira păsările care ne ieşeau în cale. Am văzut stârci, lișițe, egrete mici și mari, câteva lebede și pelicani. Chiar, știai că puii de pelican sunt negri? Iar cei de lebădă sunt gri?

Mă așteptam să văd poate ceva mai multe colonii de păsări, dar toamna ele încep să se retragă, unele se pornesc spre locuri mai calde, așa că sunt ceva mai puține.

Iarăși, nuferi înfloriți am văzut doar câțiva. Am aflat că apogeul înfloririi lor este mijloc de iunie, când ne-am și propus să revenim.

Per total plimbarea a durat undeva spre două ore pentru că am ales cea mai scurtă variantă. Iar la final am revenit în același loc din care am plecat, debarcaderul din Murighiol.

Plimbarea pe canale e o experiență pe care o recomand fără ezitare și pe care sper să o repet. Și indiferent de anotimpul în care alegi să mergi, natura are alt farmec și oferă alte lucruri de descoperit. Planul e ca data viitoare să ajungem până în Pădurea Letea.

Radu

Farmecul unei plimbări cu barca prin deltă ține, cred, de scara enormă – sunt puține ocaziile care îți oferă senzația că ești cu totul rupt de civilizație. Ori, aici ai fix senzația asta. Sigur, după ce te depărtezi nițel de Murighiol și alte zone mai dens populate te mai întâlnești, ocazional, cu altă barcă plină de turiști ca tine sau cu vreo barjă care merge, undeva, cu treabă. Dar spre deosebire de majoritatea altor experiențe, aici semnele de civilizație constituie mai degrabă excepția: în loc să te miri când găsești un petec de natură neatins, aici te miri când vezi un indiciu că au mai trecut, cândva, oameni. Și, oricum, majoritatea indiciilor ălora sunt bețe și semnalizări pescărești.

Evident, nu sunt naiv, știu că nu explorez vreo terra incognita, dar când barca noastră își croia drum prin stuf, când ieșeam într-un lăcușor plin-ochi de nuferi sau când stârneam o droaie de păsări să decoleze de pe apă, ei bine, mă simțeam ca și cum pășisem într-un episod din Teleenciclopedia. Aproape că îl auzeam pe Florian Pittiș „bâtlanul sur pare concentrat pe acest vierme ghinionist, dar în realitate supraveghează atent balta pe care a luat-o în stăpânire”.

Apropo de bâtlani, probabil că toți barcagii narează traseul (canalele, brațele, lacurile prin care treci) și opresc să indice plante, animale sau păsări, atunci când le întâlnești. Nu chiar la nivel de Pittiș, dar al nostru a făcut un efort rezonabil să ne spună lucruri interesante și să nu pară plictisit de chestii zise, probabil, de sute de ori.

Eu am reținut mai degrabă cele câteva întâlniri mai spectaculoase, cum ar fi un pelican, o lebădă cu pui, o egretă. Dar ghidul nostru ne-a vorbit de multe alte păsări, înainte să le uit 🙂

Un alt argument pentru o plimbare prin deltă e că îți poți alege traseul în funcție de timpul, cheful, interesele și nevoia de confort pe care le ai. Consensul e că e bine să pleci din Murighiol, ca să nu mai pierzi prea mult timp, în barcă, ajungând din altă parte până aici. Dar dincolo de asta, sunt probabil sute de bărci care fac tururi prin deltă și majoritatea oferă trei categrii de plimbări:

• de 2-3 ore, pe canalele și lacurile din apropierea Murighiolului (Isăcel, Litcov, Potcoava, Uzlina etc.);
• de 3-5 ore, cu o combinație de canale și lacuri care ajunge până la Caraorman, unde vizitezi și pădurea;
• de 6-8 ore, care ajung până la celebra pădure Letea și, unele, până la vărsarea în Marea Neagră.

Mi-a plăcut foarte mult și o să revenim pentru o plimbare mai amplă; aș recomanda oricui o vizită aici, chiar dacă cei mai reticenți încep doar cu una dintre plimbările scurte.

Și aș mai puncta doar că, oricât de mare fan al camerelor de telefon sunt, Samsungul meu a fost evident depășit de situație și data viitoare o să iau un aparat foto adevărat, ceea ce vă sugerez și vouă.

Ponturi

Indiferent cât de cald se anunță, ia la tine un windstopper.

Iar plimbarea prin Deltă e o ocazie bună să nu te bazezi doar pe camera telefonului și să iei la tine un aparat foto mai serios.

Timp

Cam 2 ore și jumătate, plus drumul până la port și înapoi.

Costuri

Plimbarea noastră a costat 100 de lei/persoană.