Biserica fortificată din Stejărișu - exterior

Pe colinele Transilvaniei



Zona de dealuri dintre Sibiu-Sighisoara-Brasov e, probabil, destinația noastră preferată din România. Evident că nu putea trece prea mult timp fără să revenim 🙂 . Acum am rupt un pic ritmul nostru obișnuit și ne-am cazat la Casele de oaspeți din Cincșor; pe finalul plimbării am ajuns, totuși, în Sibiu unde am stat la hotel Magister Seven.

Anul acesta am aflat și că regiunea e numită Colinele Transilvaniei, ca parte a unei inițiative de ecoturism. Care ni se pare binevenită și pe care o vom urmări, ceea ce vă recomandăm și vouă 🙂


Impresiile noastre

De câte ori ajungem la plimbare prin Transilvania, ne place să mai descoperim, în principal biserici fortificate, dar și alte obiective ce ne mai ies în cale. Dintre cetățile fortificate am vizitat deja câteva, și din cele foarte turistice și promovate, dar și unele mai puțin sau deloc cunoscute. Unele dintre ele au început, recent, să fie refăcute cu fonduri europene și introduse în circuitul turistic.

Dar, chiar și așa, cele mai multe nu sunt deschise permanent. Iar dacă ajungi acolo nu-ți rămâne decât să suni la numărul de telefon afișat la intrare. Dacă ai noroc, îți răspunde cineva și le vizitezi; dacă nu, le fotografiezi din exterior și pleci mai departe.

De data asta am reușit să vizităm mare parte din ce ne-am propus. 🙂

Per total, o plimbare reușită, în special pentru că am reușit să ajungem în două locuri pe care le avem de mult pe listă: casele de oaspeți din Cincșor, care au funcționat ca bază pentru scurte drumuri în jur, respectiv palatul de vară din Avrig.

Deși ne-am simțit bine, nu pot da un rating prea mare, în general din cauza stării triste a multor obiective. Da, inclusiv pentru ce am găsit la palatul Bruckenthal.

Dar, deși multe biserici rămân o provocare turistică, zona rămâne una pe care o recomand, nu doar pentru fortificații ci și pentru peisajele și drumurile de pe dealuri.


Mânăstirea rupestră Șinca Veche

Îmi amintesc ca am mai vizitat mânăstirea rupestră în urmă cu mulți ani, când locul nu era atât de bine amenajat. Parcă mi-a plăcut mai mult atunci.

Între timp s-a construit aici și un schit, locul e foarte îngrijit, dar a devenit și mai turistic. Și, ca în cele mai multe locuri de la noi, lipsește povestea.

Singurul panou pe care l-am zărit explica ceva despre o transpunere planimetrică ce a relevat o analogie constructiv-stilistică. Nu spun că nu e interesant pentru cei pasionați, dar pentru mine nu a îmbogățit experiența.

De oprit poate doar dacă treci pe acolo.

Mânăstirea rupestră în sine e o peșteră cu urme de locuire. Sigur, foarte bine acoperită și păstrată, dar nimic impresionant. Nu există nici explicații care să pună cumva în context lucrurile pe care le vezi – ceva detalii despre altar, despre hornuri sau mai știu eu ce.

În rest, spațiul din jurul mânăstirii e ca un fel de părculeț, foarte curat și foarte frumos amenajat, mergând chiar până la extrema în care dă o senzație de steril. Nu e nici suficient de mare încât să te pierzi de lume și să stai să te relaxezi. Schitul din vârful dealului nu-mi spune nimic, pare o simplă casă țărănească.

Sincer, dacă nu ești credincios nu cred că ai vreun motiv să oprești pe aici.


Cum ajungi

Indicații spre mânăstirea rupestră Șinca Veche

Costuri

Acces gratuit; poți face o donație dacă vrei.


Moara de Apă de la Ohaba

Moara din Ohaba, încă funcțională, datează din 1873, e cea mai veche din Țara Făgărașului și se află în curtea unor cetățeni din sat, care-s la a patra generație de morari.

Am găsit-o acasă pe doamna morar care ne-a făcut turul și ne-a povestit un pic despre cum funcționeazā mașinăria. E interesant, dar tind să îmi amintesc mai mult cățelușa care tot mă pândea să mă apuce de picior. Nu o fi știut că suntem iubitori de animale 🙂

Nu mi se pare un loc de văzut neapărat.

Obiectivul în sine e interesant, dar experiența nu mi s-a părut ceva de dat pe spate. Proprietara (morăreasa?) îți spune câteva cuvinte într-un ritm din care ți-e clar că a recitat poezia asta la nesfârșit :), îți arată pietrele și lada pentru grâne și cum cade măcinătura în sac și cam aia e.

Când am fost noi roata morii era oprită, deci nu aveai ce să vezi spectaculos. Iar mie mi-a dat prin cap doar când deja plecaserăm că puteam să o rog să pornească roata :(.

Poate fi interesant dacă prinzi moara în funcțiune. E și o pensiune aici, poate funcționa ca bază pentru plimbări în regiune.


Cum ajungi

Moara de apă de la Ohaba, pe hartă.

Costuri

Intrare: 10 lei / persoană.


Palatul Brukenthal din Avrig

Reședința de vară a baronului Samuel von Bruckenthal a avut o istorie tristă de la un anumit punct al existenței ei. A fost vândută de câteva ori, după care a fost naționalizată în 1948 și transformată în sanatoriu.

După 1990 a cunoscut o perioadă de deterioare și degradare accentuată. Acum sunt în desfășurare lucrări de renovare din câte am văzut, cel puțin în exterior, dar e nevoie de timp și mai ales bani să readuci locul la ce a fost odată. Interes sper că este. Oricum multe dintre clădirile de aici nu sunt în cea mai bună formă.

Grădinile sunt în stare mai bună, cred că și pentru că în mijlocul lor există un restaurant și spațiu de evenimente (a se citi nunți).

S-au încercat și trei expoziții în interior, foarte triste din păcate. Una este cu fel de fel de obiecte de la fosta fabrică de sticlă din Avrig (închisă în 2020), expuse la grămadă în câteva vitrine. Nu afli prea multe lucruri despre ele sau despre fabrică. Cel mai interesant lucru pe care poți să-l faci e să încerci să identifici dacă ai avut la un moment dat vreun pahar, vază sau bibelou. 😬

O alta e dedicată vieții sașilor din zonă: obiecte de vestimentație, decor și mobilier în trei camere și cam atât.

A treia se vrea o expoziție de costume de epocă cu care te poți îmbrăca și fotografia. Mi s-au părut mai mult niște costume de teatru și jucării pentru copii. Evident, nu am avut curaj să probez vreunul.

Am plecat de aici cu un sentiment de dezamăgire. Sper ca la un moment dat să devină un loc pe care să-l putem recomanda. Deocamdată nu e cazul.

Palatul de vară din Avrig e atât de dezamăgitor că e aproape ilar. Îl aveam de mult pe listă, am reușit într-un final să-l vizităm, după care am regretat reușita.

Palatul în sine nu arată fantastic; una dintre aripi e în proces de renovare de la cărămidă, iar restul clădirilor sunt peticite cât să nu plouă în ele. Interioarele nu păstrează mai nimic din ce presupun că o fi fost aici pe vremuri. Detaliile despre istoria palatului sunt foarte sumare, pe unul sau două panouri care mai mult fac reclamă fundației.

Expozițiile pe care le găzduiește palatul sună foarte promițător când ți le prezintă copiii de la casa de bilete; de altfel se și plătesc separat. După care ajungi să le vezi și te bușește râsul.

Expoziția de obiecte săsești e cea mai interesantă, din punct de vedere al exponatelor, dar nu există absolut nicio explicație. E ca și cum te-ai uita pe geam într-o locuință – recunoști obiectele, dar nu intuiești niciun detaliu despre ele.

Expoziția de sticlărie e o cameră imensă cu rafturi imense doldora de sticlărie. Cele două-trei bilețele cu explicații sunt o glumă, dacă scriu acum lista de cumpărături iese ceva mai profi decât copiuțele alea.

Iar expoziția de costume e jenantă de-a dreptul – de fapt sunt două sau trei camere cu jucării și obiecte de recuzită. Nici vorbă de expoziție, e un loc în care să aduci copilul să-și pună pe el o mantie. Dacă nu e alergic la praf.

Parcul e OK, curat și îngrijit, dar fără nimic spectaculos, în termeni de amenajare sau de specimene botanice. Orangeria e spațiu de nunți și atât.

Nu da banii pe prostii, dacă simți musai nevoia să te dezmorțești oprește pe câmp și aia e.


Cum ajungi

Palatul Brukenthal din Avrig, pe hartă.

Costuri

Intrare: 40 lei / persoană, pentru expoziții + grădină. Ar fi meritat cel mult 6.


Biserica fortificată din Cincu

Este o bazilică romanică de secol XIII, cu o intrare în trepte, unică între bisericile din Transilvania. A mai fost modificată de-a lungul timpului, în stil gotic și baroc. Și ceea ce este inedit și interesant e că vei descoperi toate aceste trei stiluri în interiorul ei.

Am așteptat un pic până ce-a sosit doamna care avea cheile, pentru că aparent nu locuiește prea aproape de biserică. A fost OK, ne grăbeam niciunde, iar după ce a sosit ne-a povestit câte ceva despre istoria bisericii și ne-am bucurat că am putut urca în turn.

Dacă treci prin Cincu și ai puțin timp la dispoziție (de așteptat și vizitat), aș zice să te oprești.

Experiența începe cu deja uzuala rutină sună la telefonul de pe afiș -> speră că răspunde cineva -> așteaptă până vine persoana să descuie.

Odată ajuns în biserică, primul lucru pe care-l remarci e intrarea cu arcade, ca un fel de colonadă. Apoi observi și asculți despre diferitele stiluri arhitecturale care se îmbină în biserică.

Exteriorul e recent renovat, turnul a fost renovat și el, cu acces foarte facil, merită o oprire dacă te interesează bisericile fortificate.

Tot în Cincu, în cartierul țigănesc, există și un turn Eiffel în miniatură, pentru că de ce nu. Aici nu am coborât, am fotografiat din mașină 🙂


Cum ajungi

Indicații spre biserica fortificată din Cincu.

Contact: Brighitte Boghian, 0767.408.129.

Costuri

Intrare: 10 lei/persoană.


Biserica fortificată din Dealu Frumos

Biserică fortificată de secol XIII, foarte mică în comparație cu cea de la Cincu de exemplu, dar care mi-a plăcut cel mai tare. Poate și pentru că am găsit pe cineva dispus să ne spună povești de-ale locului, despre descoperirile de aici făcute cu ocazia săpăturilor arheologice.

Pentru că era loc de refugiu pentru săteni în vreme de război, pentru a rezista o vreme mai lungă sub asediu, biserica are o fântână chiar în interior. Mi s-a părut inedit, mai ales că nu am mai văzut până acum o biserică fortificată cu sursa de apă sub podea. Deși am înțeles că ar mai exista astfel de locuri prin țară.

Dacă ar fi să alegi, aș zice că pentru biserica asta merită să te oprești din drum și să o vizitezi.

Cel mai mult aici mi-a plăcut custodele, un domn care a povestit cu plăcere evidentă tot soiul de chestii despre biserică, istorie și mituri, lucrările de renovare, localnici și așa mai departe 🙂

Biserica e printre cele mai mici din cele vizitate de noi, plus că are și o formă pătrată relativ neobișnuită. Se păstrează foarte multe obiecte de epocă, de la amvonul din anii 1850 la crucifixul de secol XV, de la clopotele de secol XVII la orga din 1820 (încă funcțională, dacă se găsesc fonduri și timp pentru reparat niște furtune).

Și aici se poate urca în turn, chiar dacă urcușul nu e neapărat cel mai simplu.

Da, recomand o vizită aici.


Cum ajungi

Indicații spre biserica fortificată din Dealu Frumos.

Contact: Martin, 0749.519.312 sau Alina, 0768.081.323.

Costuri

Acces gratuit, dar cu siguranță o să te simți mai bine dacă faci o donație.


Biserica fortificată din Ruja

Din păcate nu am aflat mare lucru despre biserică, în schimb am putut să urcăm în turn și să vedem satul și împrejurimile lui.

Iar dacă vrei vreodată să stai departe de orice agitație, semnal la telefon etc, aici găsești și o casă de oaspeți care arată decent pentru zona aceea; trebuie doar să te gospodărești singur.

De oprit doar dacă te hotărăști să te cazezi.

Biserica se află pe un deal, într-o margine de sat; priveliștea din turn te face să te simți puțin rupt de lume.

În rest nu e ceva impresionant, nici ca arhitectură nici ca istorie sau detalii folclorice. Fosta casă parohială e acum casă de oaspeți, dar e cam prea rustică pentru gustul meu.

Poți opri dacă treci prin zonă, dar nu m-aș abate pentru asta.


Cum ajungi

Indicații spre biserica fortificată din Ruja.

Contact: 0742.701.295, 0269.518.582. Același domn se ocupă și de biserica fortificată din satul vecin, Iacobeni.

Costuri

Intrare: 10 lei / persoană.


Biserica fortificată din Stejărișu

Biserică în stil gotic, datând din secolul al XIV-lea, e singura care mai păstrează, cel puțin dintre cele vizitate tura asta, un turn de slănină funcțional. În care am și urcat, de altfel.

Aici am aflat un lucru chiar interesant legat de asta, anume că în funcție de vârsta cetățenilor li se atribuia un etaj mai jos sau mai sus în care să-și adăpostească produsele.

Dacă te afli în trecere pe acolo, poți opri, altfel nu aș zice să te abați de la vreun drum.

O altă biserică renovată recent, o altă ușă încuiată și un număr la care să suni. Deși, recunosc, custodele a venit extrem de rapid.

Cel mai notabil aspect aici este, cred, încercarea ușor stângage de a face locul mai turistic, mai inedit și interesant pentru vizitatori. Cu rezultate discutabile, mie manechinele în uniforma fanfarei săsești mi s-au părut cam triste, iar slănina atârnată în turn cam neplauzibilă.

Per total nu mi-a displăcut ceva anume, dar nici nu cred că e un obiectiv musai de vizitat.


Cum ajungi

Biserica fortificată din Stejărișu, pe hartă.

Contact: 0269.709.470; 0773.898.044.

Costuri

Intrare: 10 lei / persoană.


Obiective ratate

În plimbarea asta am reușit să vizităm majoritatea obiectivelor pe care le aveam pe listă, dar evident că pe lumea asta nimic nu e perfect.

Biserica fortificată din merghindeal

Merghindeal e între Cincu și Dealu Frumos, deci are sens să te oprești aici, dar când am fost noi și am sunat la numărul de pe poartă nu a răspuns nimeni. Dacă vrei să încerci să vizitezi biserica poate fi util să suni din timp la 0749.520.193.

Bradu

E în apropiere de Avrig și la fel de dezamăgitoare ca palatul de vară. Adică biserica arată promițător, dar nu există niciun fel de detalii de contact. Sau săteni pe care să-i întrebi.

Bradeni

Nu am reușit să întrăm nici aici, poate și pentru că am ajuns pe final de zi, dar e de ținut pe listă. Eventual de mers în prima parte a zilei când sunt mai multe șanse să circule sătenii, ca să ai pe cine întreba.


Pe moment

plimbări pe mail!

Primești automat un email când scriem despre o nouă plimbare.

Nu spamăm 🙂
Citește Politica noastră de confidențialitate.


Share:

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top