Muzeul Storck, București

Santina

Am trecut de multe ori pe lângă muzeul Storck; mi-a atras atenția casa, dar o perioadă a părut a fi în renovare și chiar mă bucuram că există preocupare pentru recuperarea caselor cu istorie.

Am fost surprinsă să văd că nu s-a facut de fapt nimic: Primaria a adus ceva muncitori, a instalat un panou care anunța restaurarea, s-a făcut că se apucă de treabă după care a constatat că nu (mai) are bani. Așa că au strâns tot, iar casa (muzeul) a ramas cu tencuiala exterioară care stă să cadă sau chiar căzută în unele locuri și cu infiltrații în pereți și tavan. Interioarele se păstrează totuși ceva mai bine (oare pentru cât timp?).

Chiar dacă ghidajul nu mai este disponibil pe timpul pandemiei (nu înțeleg de ce, dacă tot e deschis muzeul), mi-a plăcut că am putut totuși să stăm de vorbă cu doamna care se ocupă de muzeu și să aflăm ceva detalii despre acest loc ca o operă de artă (da, o parte din interiorul acestei case chiar așa este).

Am rămas însă cu un gust amar că nici autoritățile care au în custodie casa, nici proprietarii, descendenți ai familiei, nu îngrijesc acest loc.

Concluzie: Fără sa fiu o cunoscătoare de artă, am fost mai atrasă de expoziția de picturi, poate și pentru că îmi plac culorile și detaliile. Cred că merită o vizită dacă vrei să descoperi locuri și oameni.

Radu

Ei bine da, nu vă mai minunați, uneori îmi place și mie o țâră de artă.

E drept, am ajuns acolo mânați mai degrabă de curiozitate (clădirea în sine este monument de arhitectură, cu un aer germanic neobișnuit în zonă). Dar odată ajunși, am descoperit că interiorul este foarte ofertant.

Nu pot să spun că m-au atras în mod deosebit picturile Ceciliei, deși am notat versatilitatea cu care aborda stiluri diferite. Mai impresionat am fost de ce a reușit Frederic Storck să scoată din piatră și din bronz.

Mi-a plăcut vizita și pentru că am aflat tot soiul de lucruri inedite, pentru nivelul meu cel puțin :). De exemplu, că România a participat la Expoziția Universală de la Paris din 1867 cu macheta unei biserici, sau că am trecut pe lângă mai multe statui realizate de familia Storck decât mi-aș fi închipuit.

Experiența a fost umbrită însă de lipsa investițiilor (interesului?) pentru muzeu. Eforturile custodelui sunt evidente, dar din păcate nu suficiente pentru a face din muzeu tot ce ar putea să fie.

Concluzie: O notă mai mică mai degrabă pentru autorități decât pentru muzeu. Da, e de făcut o oprire, o să fie ca un episod din Teleenciclopedia, între un material despre safari și ceva de tehnologie 🙂

Ponturi

Muzeul colaborează activ cu alte muzee; pe pagina de Facebook găsiți frecvent anunțuri despre diverse expoziții tematice – fie organizate chiar aici, fie în alte locații.

Timp

E în București, deci nu calculăm drumul. Un om de rând probabil că petrece în jur de o oră aici, dacă se uită pe îndelete la exponate.

Costuri

Intrare: 10 de lei/persoană (5 lei pentru pensionari/studenți). 15 lei pozele.
Vizitele ghidate costă 6 lei/persoană, deși pe moment sunt suspendate din motive de distanțare. Fără POS.