La pas pe Tâmpa, în Brașov

Santina

Cine mă cunoaşte sau ne citeşte blogul ştie că-mi place Braşovul oricând. Iar dacă nu ar fi aglomerația de pe DN1, sigur am merge mai des.

Cu toate astea n-aş ști să spun de ce n-am urcat pe Tâmpa pe niciun traseu până acum, şi doar o dată cu telecabina.

Aşa că la ultima plimbare, într-o duminicā dimineață, ne-am făcut curaj să urcăm. Şi ne-am pornit pe traseul marcat cu dungă albastră ce porneşte de la Bastionul țesătorilor.

Mie urcuşul mi s-a părut destul de greuț dacā nu ai condiție fizică. Şi neapărat ai nevoie de încălțăminte potrivită.

Deşi traseul e estimat la vreo 50 de minute, n-aş ști să spun cât am făcut noi pe drum cu cele două opriri de tras sufletul. Până la urmă fiecare urcă în ritmul lui. Dar oricum ar fi, bucuria că ai reuşit e la fel de mare.

Odată ajunşi am căutat punctul de belvedere (pe care îl caută toată lumea şi care se află deasupra literelor care compun numele oraşului), am admirat, pozat, filmat Braşovul si împrejurimile lui, ne-am mai tras o dată sufletul şi ne-am pornit să coborâm.

De data asta am ales traseul numit Drumul serpentinelor, care şerpuieşte prin pădure, chiar pe sub telecabină şi ajunge la Aleea de sub Tâmpa, în dreapta telecabinei. Deşi e mai uşor ( bine, la coborâre oricum e mereu mai uşor), mie mi s-a părut destul de plictisitor 🙂

Dacă ar fi să urc din nou pe Tâmpa, cred că aş face invers traseul: aş urca pe Drumul serpentinelor şi aş coborî pe traseul cu marcaj cu dungă albastrā.

Dar orice traseu ai alege, e o drumeție pe care o recomand dacă ajungi la Braşov.

Radu

Cât să tot vii pe sub Tâmpa, să te plimbi, să mănânci, să pozezi și să bei, până când te hotărăști „hai, domn’ne, să urcăm și noi!”? Păi mult, dar până la urmă ne-am urnit.

Cele două trasee principale de urcat pe Tâmpa, dinspre centrul Brașovului, sunt

• Drumul Cavalerilor până la Șaua Tâmpei (traseu cu dungă albastră, pleacă din dreptul Bastionului Țesătorilor), apoi un alt traseu (triunghi galben) până la vârful Tâmpa.
• Drumul Serpentinelor (triunghi roșu), pleacă de lângă telecabină și ajunge la vârful Tâmpa. Nu direct, desigur, ci după multe serpentine 🙂

Noi am ales să urcăm pe primul și, o să fiu onest cu voi, aveam o părere mult mai bună despre mine. Nu zic, am scos-o la capăt onorabil, dar nu așa lipsit de efort cum credeam. Dincolo de asta, traseul ăsta e clar mai spectaculos, chiar dacă are porțiuni susținute și uneori alunecoase din motive de frunze și noroi.

Sus, pe Tâmpa, nu s-a schimbat nimic față de ultima mea urcare, acum vreo 10 ani. Poate priveliștea, care e o idee mai curată și mai frumoasă. Telecabina duce destui turiști încât punctul de belvedere să pară înghesuit; dar dacă nu ții morțiș să stai fix acolo, poți găsi un locșor, nu prea departe, unde să nu fie buluc și gălăgie.

Dincolo de o pauză de respiro și poze, nu am stat prea mult pe acolo și am pornit-o înapoi spre oraș, de data asta pe Drumul serpentinelor. Varianta asta e mult mai accesibilă, la nivel de plimbare în parc; din cauza asta e și mult mai aglomerată. E o plimbare plăcută, deși suferă la comparația cu traseul de urcare și pare ușor plicticoasă. Dar a fost o plimbare numai bună de descălzire.

Per total recomand o plimbare pe Tâmpa, e un strop de mișcare accesibil oricui. Și asta e ordinea pe care aș sugera-o – urcat pe Drumul Cavalerilor, coborât pe cel al serpentinelor.

Timp

Probabil cam trei ore, cu tot cu pauze de poze pe la punctele de belvedere.

Costuri

E gratuit, dacă nu decizi cumva să cobori cu telecabina. Și sigur că nu decizi așa ceva, ești o persoană în formă! 🙂