Gasthaus Eduard, Lugoj

Santina

Ne-am oprit la Gasthaus Eduard în drum spre Cheile Nerei şi a fost o surpriză extrem de plăcută. E un loc cu mâncare bună, cu o terasă mică, dar umbroasă şi răcoroasă. Deşi nu o să înțeleg niciodată, nu doar în locul ăsta, ci nicăieri, florile de plastic de pe mese. Mai ales că nu e nevoie să pui flori tăiate, poți pune în ghiveci sau deloc.

Locul în rest mi-a plăcut. Iar dacă ajungi intr-o zi friguroasă, am observat că în interior au un spațiu generos. Totul este impecabil de curat, iar chelnerița care ne-a servit foarte drăguță şi prietenoasă.

Restaurantul nu are parcare dar ni s-a spus că putem parca pe strada din față, oriunde găsim loc, pentru că nu există parcare cu plată în oraş. Surpriză 🙂 Important e să ai grijă să nu încurci traficul sau pietonii.

Restaurantul are bucătărie nemțească cu multe preparate din carne,  dar au şi preparate din bucătăria italiană (pizza, paste).  Deşi aş zice că meniul e mai degrabă neprietenos cu vegetarienii, am găsit totuşi ceva bun de mâncare: o ciorbă de legume cu smântână şi focaccia cu parmezan, care a fost adusă caldă şi bună tare. Aş fi mâncat-o aproape pe toată.🙈

Iar desertul a fost wow: Himberschmarren, clătite austriece cu înghețată şi sos de zmeură homemade. Minunate!

Dacă o să mai trecem vreodată prin zonă o să oprim cu siguranță din nou aici.

Radu

Restaurantul ăsta bifează cam toate căsuțele.

Are terasă rezonabil de aerisită, are personal extrem de amabil, totul este curat și îngrijit; până și florile din plastic sunt de calitate, că pe mine m-au cam păcălit 🙂

Și, desigur, mâncarea este foarte bună. Îmi pare nițel rău că nu am reținut exact ce friptură cu sos cu bacon am mâncat, dar ideea principală aici e că mi-a plăcut.

Fiind vară noi am preferat terasa; deși când am ajuns ne-au primit fără rezervare, în scurt timp cele câteva mese s-au cam umplut; deci dacă vreți musai pe terasă poate nu strică un telefon înainte.

Dar, oricum, când am mers să investigăm nițel am descoperit că interiorul este surprinzător de spațios, așa că șansele să rămâneți flămânzi sunt rezonabil de mici.

Ca bonus, au inclusiv meniu la care ajungi scanând un QR code, chestie care ai zice ca a devenit standard după pandemie, dar totuși nu a fost încă adoptată de unele restaurante din capitala București.

Iar personalul amabil de care ziceam chiar știe ce este în meniu și poate să explice care e diferența dintre clătitele nemțești, alea austriece și cum e treaba cu înghețata. Nu că ne-ar fi folosit în mod deosebit, după ce Santina a auzit de sosul de zmeură decizia a cam fost luată 🙂

Per total da, mi-a plăcut, recomand și probabil mai trec și eu dacă mai am drum pe acolo.