Florența

Santina

Am visat la momentul ăsta încă din prima zi de lockdown. Şi uite că, după doi ani de aşteptare, cu anxietate pe alocuri dar şi cu multă speranță, ne-am făcut curaj şi am plecat în citybreak la Florența.

Nu e prima dată când văd oraşul, dar parcă acum mi-a plăcut mai tare. L-am regăsit oricum mai puțin aglomerat decât înainte de pandemie, ceea ce m-a bucurat. Cele mai aglomerate zone mi s-au pārut Ponte Vecchio şi locurile cu soare 🙂.

Şi da, după plimbarea asta cred că m-am hotărât: Florența e poate cel mai frumos oraş din Italia.
Bine, mie îmi place Italia oricum ar fi. E o țară care, după părerea mea, are de toate – istorie, locuri mişto, mâncare bună, fotbal, modă, cappucino şi înghețată, prosecco :).

Radu

Florența e orașul meu preferat, e oricând o plăcere să mă întorc aici. Mai ales după doi ani de relativă izolare.

A fost o plimbare cu sentimente amestecate – pe de o parte mulțimile ne dau acum un sentiment de disconfort, iar vremea nu a fost ce credeam noi acum jumătate de an că va fi în martie. 

Pe de altă parte hei, Florența! Plus că, obiectiv vorbind, nu am văzut-o niciodată atât de liberă, iar vremea nu e o piedică în orașul ăsta – deși pare menit să te piardă pe străduțe pitorești, găsești aici câte ceva de făcut (și de mâncat, și de băut) în orice anotimp.

Deci a fost o plimbare pe cât de plăcută se putea, în condițiile date; ca de obicei, am plecat de aici hotărâți să revenim.

Santina

Deşi a doua cea mai mare catedrală, ca mărime, din Italia, după San Pietro, nu e la fel de impresionantă în interior. În schimb mi se pare cu mult mai spectaculoasă privită din exterior. Construită în stil gotic, văzută de afară te duce cu gândul la un desen în creion. Este absolut minunată, de privit şi fotografiat din toate unghiurile.

Intrarea în catedrală este gratuită, cu o coadă mai mică sau mai mare în funcție de momentul zilei sau de noroc. Poate ceva mai mică în jurul pranzului. Când aglomerația se mută la terase şi trattorii 🙂

În cupola Domului e de urcat neapărat, zic eu. E bine să ştii că ai de urcat peste 450 de trepte și nu există lift 🙂 . Dar merită efortul. Florența este minunată vazută de sus.

În plus, poți vedea mai de aproape scena Judecății de apoi, pictată pe interiorul cupolei. Din motive de aglomerație şi oameni care tot vin din spate, din păcate nu poți zăbovi prea mult. Dar sigur mi-ar fi plăcut să stau ceva mai mult timp și să încerc să descifrez simbolurile din pictură.

Radu

Catedrala e unul dintre obiectivele care te fac să te minunezi permanent. La decorul exterior, care te poate face să tot dai ture admirând bogăția de detalii; la arhitectură, când îți dai seama că niște oameni au făcut asta până pe la 1400; la frescele extrem de vii de pe interiorul domului.

Interiorul e, acum, ceva mai sobru decat o fi fost în vremurile de glorie (și probabil și ceva mai comercial 🙂 ), dar imaginea unei slujbe cu catedrala plină tot e ceva impresionant.

Iar asta nu e tot –  urcând pe dom treci chiar pe sub fresce și, în funcție de dispoziție, poți să admiri skillul lui Vasari; poți să cugeți la natura omenească și nivelul de detaliu de la chinurile iadului, comparativ cu mulțumirea simplă a celor din rai; sau poți pur și simplu să râzi de lumea care pufăie, ostenită de urcuș 🙂

Și, fix când începe să-ți cam piară râsul, ajungi pe platforma din vârf și în fața ta se întinde întreaga Florență.

Cum ajungi

Intrarea pentru urcarea în dom se face pe aici.

Costuri

Intrare: 30 euro/persoană.

Santina

Turnul clopotniței e de vizitat, sau mai degrabă de urcat🙂, dacă vrei să admiri de sus întreaga costrucţie a Domului şi Florența. Si aici să te pregătesti să urci 400 de trepte. Şi deşi sunt cu vreo 50 de trepte mai puțin de urcat decât în cupolă, mi s-a părut mai greu urcuşul printre ziduri. Poate şi pentru că am urcat la final de zi şi mă resimțeam după o zi întreagă de mers. Oricum, am ajuns la concluzia că ar trebui să fac mai mult sport. 🤫

Radu

Ca sa fiu foarte onest, nu sunt foarte multe motive obiective pentru a urca în clopotniță, dacă ai fost deja pe dom. Orașul pe care îl vezi e aproape identic, diferența fiind că acum poți admira si domul în sine. Urcușul e mai anevoios, pentru că nu mai ai deloc sens unic; treptele mai abrupte și spirala mai strânsă.

La fel de onest, recomand călduros să nu ratezi cu niciun chip urcarea asta 🙂

Cum ajungi

E turnul ăla pătrat, de lângă Catedrală 🙂

Santina

Mi s-a părut interesant de văzut mai degrabă din perspectiva faptului ca se află chiar sub actuala catedrală. Dar nu e neaparat genul meu de muzeu aşa că nu pot să îl recomand în mod special. Poate mai degraba dacă eşti pasionat de istorie sau arheologie.

Radu

După ce te-ai minunat de catedrala de secol 14, poți să vii aici sa te miri și de cea de secol 4 🙂 Cred, totuși, că muzeul e destinat unui public destul de restrâns. Majoritatea ar petrece, probabil, timpul mai cu folos explorând suprafața Florenței.

Cum ajungi

Posesorii de bilete au o intrare dedicată, în lateral, chiar lângă urcarea în Campanile.

Ponturi

Deși accesul în catedrală este liber, de obicei se formează cozi consistente. Dacă aveți și bilet pentru vizitarea Santa Reparata, puteți intra pe acolo, cozile fiind mult mai scurte. Iar pe lângă vechea biserică o puteți vizita și pe cea nouă.

Santina

Cred ca nu e nevoie să spun că ăsta e genul de muzeu care îmi place maxim. Tot ceea ce e legat de modă şi mai ales istoria ei mă pasionează.

Expoziția organizată aici până pe 18 aprilie şi intitulată sugestiv Silk este dedicată memoriei Fulviei Ferragamo, cea care a condus timp de câteva decenii, începând cu anii ’70, divizia de accesorii a casei. Ea este cea care a influențat în mod decisiv ceea ce a devenit reper pentru Casa Ferragamo: eşarfa de mătase. Nu degeaba a fost numită „the lady of silk„.

Aceste bucăți colorate de mătase, inspirate de natură, de animale, păsări şi peisaje exotice par adevarate picturi. Şi chiar aşa sunt prezentate, sub forma unor tablouri. Absolut minunate.

Acum vă, dați seama, vreau şi eu o eşarfă Ferragamo 🙈

PS. Şi nu e nevoie să zburați până la Florența. Puteţi să mergeți intr-un tur virtual.

Radu

Ca să fiu corect, expoziția e gândită foarte mișto, iar punerea în scenă exemplară. A fost o experiență interesantă și pentru mine, deși nu mă prea așteptam.

Pe de altă parte, e clar că lumea aia îmi e străină. Bandanele de rocker pe care le cumpăram eu din IDM, în liceu, erau la fel de frumoase, bașca mult mai funcționale comparativ cu mătasea pretențioasă.

Sigur, admirabilă pasiunea, admirabilă documentarea ilustratorilor, dar la final de zi totul este doar un balon de fum, o afirmație care devine adevărată doar pentru că o repetă multă lume.

Plus că în prima sală e o expoziție de muzeu Antipa, te bucuri că ai nimerit greșit până dai de panourile cu eșarfe și te întristezi.

Per total recomand muzeul, mai ales bărbaților care au partenere pasionate de domeniu. Ele vor fi încântate, ei nu se vor plictisi, e win-win.

Cum ajungi

Click aici pentru indicații de la Google.

Costuri

Intrare: 8 euro/persoană.

Santina

De mers şi aici pentru punctul de belvedere. Poți vizita desigur şi biserica, dar Florența este superbă de privit şi fotografiat de aici. Poți ajunge cu autobuzul sau pe jos, depinde de preferințe. Noi am ales a doua variantă. Mie imi place să merg pe jos iar la pas descoperi oricum altfel oraşul. Iar la cât am mâncat trebuia să venim pe jos pânā în România.🙂

Radu

Terasa din fața bisericii este o idee mai sus decât celebra Piazzale Michelangelo și, prin comparație, aproape pustie. Biserica în sine nu e neapărat impresionantă (ce mai e, după ce ai văzut catedrala?), dar priveliștea este, mai ales că o poți admira în liniște.

Merită să faci o plimbare pe jos până aici.

Cum ajungi

Click aici pentru indicații de la Google.

Podurile de pe Arno

Evident, toată lumea asociază Florența cu Ponte Vecchio. E mult prea aglomerat, mult prea comercial, ca să nu mai spunem că prețurile sunt o adevărată fantezie. Deci nu neglijați celelalte poduri, mai libere… și care au avantajul suplimentar că de pe ele se vede Ponte Vecchio 🙂

Palazzo Vecchio

Palatul ăsta ar trebui să fie primul, pentru că, efectiv, oricum te-ai plimba prin Florența ajungi la el.

Îl vizitasem înainte să fim bloggeri, iar în plimbarea asta nu am apucat să îl vedem din nou. Dar îl recomandăm fără ezitare… și o să revenim și noi aici.

Battistero di San Giovanni

Era mai impresionant înainte să înceapă renovarea; acum în interior nu puteți vedea decât tavanul cu mozaicuri și vreo două sculpturi. Merită, însă, admirat pe dinafară, iar interiorul îl puteți amâna până când se vor fi încheiat renovările. Se află exact vis-a-vis de catedrală.

Street Food: Panini

Unele panin-ării sunt obiective turistice în sine; altele sunt cunoscute doar localnicilor. Panini sunt următorul pas în evoluția sendvișurilor. Găsiți câteva rețete specific florentine și, practic, orice alte combinații puteți visa. Noi am mâncat la I’ Girone De’ Ghiotti, unde i-a plăcut mai mult Santinei (care a descoperit aici și Vin Santo) și la All’Antico Vinaio. Aici i-a plăcut foarte mult lui Radu, dar e cel mai celebru lanț din Florența, nu e de venit decât după ora 21, când mai scad cozile.

Tot la street food o să punem și faimoasa Gustapizza – de fapt e o pizzerie normală, cu mese și scaune, dar era în așa hal de aglomerată încât nu am fi găsit loc nici dacă ne încumetam să stăm. Așa că am mâncat-o pe treptele de lângă Basilica di Santo Spirito. OK, dar nu justifică faima. Plus că pizza e napoletană 🙂

Grădina rozelor

Nu, ăsta nu e un trandafir, că nu era sezonul potrivit.

Dar începând de pe la final de mai merită să faceți o oprire aici, pentru priveliștea Florenței văzută dintre trandafiri.

Day Trip: Prato

Nu e cel mai celebru orășel din apropierea Florenței și, realist vorbind, nici cel mai spectaculos – mare parte din obiectivele turistice sunt în renovare.

Dar dacă vreți să luați o pauză de la aglomerația florentină, Prato e o variantă decentă, aflată la doar 20 de minute cu trenul. Am scris separat despre asta aici 🙂.