Clădirea Primăriei, Buzău

Ce poți face într-o zi în Buzău

De ce să mergi:

  • Inedit
  • Istorie
  • Călătorie în timp 🙂

Durată:

1 zi

Ratingul nostru:



Episodul al doilea din seria #cepotifaceintrozi este ceva mai scurt pentru că l-am planificat cam pe fugă. Ne-am trezit cam tarziu, dar măcar ne-am hotărât rapid 🙂 și ne-am pornit spre Buzău.


Impresiile noastre

Cred că v-am plictisit deja tot spunând cum căutăm  noi locuri unde e cât mai puțină lume. Şi poate e un paradox pentru că deşi îmi place viața în oraş, cu tot confortul şi cu toate cele la îndemână, aglomerația mă oboseşte teribil.

Şi dacă spuneam despre Ploieşti (despre care am scris aici) că e un oraş puțin aglomerat, încă nu văzusem Buzăul. Sigur, a ajutat şi că am ajuns în oraş duminică în jurul prânzului. Când singura agitație din oraş a fost dată de ceva suporteri de la un meci de fotbal.

Şi da, Buzăul nu e cu siguranță un oraş turistic, dar e o variantă la îndemână ca să ieşi din Bucureşti. Găseşti un parc deloc aglomerat, un muzeu cu expoziții diverse, unele chiar inedite, mâncare bună la prețuri rezonabile şi locuri de parcare gratis în weekend. Ce poți să-ți doreşti mai mult.

Eu am petrecut o zi foarte relaxantă. Mai ales că nici nu a trebuit să conduc. Aşa că dacă ai epuizat toate variantele de plimbare din jurul Bucureştiului, poți pune pe listă şi Buzăul.

Știți clișeele alea cu „o oază de relaxare”? E, pentru mine Buzăul fix asta a fost.

Uneori, în special când suntem într-o plimbare prin străinătate, mă ia valul și încep să mă grăbesc de la un obiectiv la altul. E un fel de foame de locuri și de experiențe, încep să alerg să văd și să simt cât mai multe. Și, dacă nu ar trage Santina frâna din când în când, să mă mai relaxez, probabil plimbările alea ar fi bogate dar nu neapărat plăcute.

Buzăul a fost exact opusul – pe de-o parte pentru că nu „ratam” ceva important, pur și simplu amânam obiectivul pentru altă ocazie. Iar pe de alta, pentru că după agitația din București pare o stațiune, minus turiștii care se plimbă de colo colo. La atmosfera asta au contribuit și locurile uneori de-a dreptul pustii, și faptul că am putut să mergem peste tot la pas, fără grabă.

Experiența relaxantă, împreună cu Muzeul Județean care a fost o surpriză foarte plăcută, fac din Buzău o destinație de ținut pe listă pentru o zi de week-end în care nu aveți program.


Parcul și conacul Marghiloman

Prima oprire a fost în Parcul Marghiloman, unde e şi conacul cu acelaşi nume, acum Centru cultural, pe care nu l-am putut vizita. Unele dintre aleile parcului sunt acoperite doar cu pietriş şi cam prăfuite, dar, per total, e curat şi îngrijit, cu bănci, cişmele şi umbră. Cred că poţi face şi un picnic dacă vrei şi e vreme bună. Noi nu am fost pregătiți de data asta. 

Dacă nu era în miezul zilei, cu lumină care parcă bătea de peste tot, ar fi mers ca decor pentru un film cu zombie.

Conacul era închis, târgul era pustiu, pe aleile goale din parc mai întâlneai, rar, câte o femeie venită să ia apă de la o cișmea sau câte un trecător în treaba lui. Cred că merge o vizită fix pentru experiența asta nefirească.


Cum ajungi

Parcul Marghiloman pe hartă.


Restaurantul Norma

În loc de picnic am ales Restaurantul Norma, care era în drum spre Muzeul Județean de Istorie. Terasa e cam în strada, totuşi suficient de ferită cât să nu se uite trecatorii în farfuria ta. Lumea e amabilă, iar meniul are suficiente opțiuni vegetariene.

Bruschetele cu legume coapte și parmezan s-au dovedit o alegere bună. La fel si supa-cremă de roşii ;).

Aşa că aş mai reveni aici.

Printre cele mai bine cotate restaurante din Buzău; nu prea atrage atenția când treci pe lângă el, dar o dată intrat atmosfera este foarte plăcută.

Un puști, săracu’, hăbăuc rău s-a cam chinuit să țină minte ce comandam, dar situația a fost salvată de fiecare dată de, probabil, proprietară.

Mâncare bună, prețuri decente, terasa chiar la bulevard ca să te uiți la lume. Aș mai mânca aici.


Cum ajungi

Restaurantul Norma pe hartă.


Muzeul Vergu-Mănăilă

Muzeul e organizat într-o veche casă boierească unde este reconstituit interiorul unei case țărăneşti din zona Buzăului. Dar, din păcate, ca în mai toate muzeele de la noi, lipseşte povestea, a oamenilor si a locului.

E, poate, mai degraba de admirat din afară.

Foarte îngrijit, atent amenajat, muzeul este dedicat vieții și obiectelor țărănești din Buzău. Interesant, dar tot locul are o atmosferă foarte sterilă, iar dincolo de etichetele de pe exponate nu există prea multe informații. 

Totuși, 6 lei, de ce să nu faceți o vizită.


Cum ajungi

Muzeul Vergu-Mănăilă pe hartă.

Costuri

Intrare: 6 lei/persoană. Fără POS.


Muzeul Județean Buzău

Mi s-a părut că mare parte din muzeu o ocupă secția de arheologie cu diverse piese din diferite epoci, descoperite în zona Buzăului şi a Carpaților de curbură.  Recunosc, eu nu rezonez prea tare, spre deloc chiar, cu partea asta de istorie.

În schimb mi s-a părut foarte interesantă o expoziție, posibil temporară, dedicată Armatei române din Primul război mondial și generalului Averescu.

Am mai dat şi peste o colecție de telefoane, unică în țară, din câte am înțeles. Şi ce mi-a plăcut e că cineva s-a gândit să spună şi istoria și evoluţia telefonului, de la inventarea lui până în zilele noastre. Ceea ce mi-aş  fi dorit de exemplu să găsesc şi la Muzeul Ceasului din Ploieşti. Doar că o poveste despre şi cu ceasuri.🙂

Dar cea mai inedită şi interesantă expoziție mi s-a părut cea despre primul globe-trotter român, Dumitru Dan, care în 1910 a plecat impreună cu alți 3 colegi să facă ocolul pamântului pe jos. Habar nu aveam de asta până să ajung aici. Expoziția e intitulată foarte sugestiv „Ocolul lumii pe jos. Povestea celor 497 de opinci”. Aş recomanda să nu vii pe fugă şi să-ți iei timp să descoperi toate detaliile aventurii lor. Mi s-a părut super-interesantă.

Măcar pentru expoziția asta şi tot merită să bați drumul pană la Buzău.

Încep să îmi placă muzeele astea județene, mă simt ca într-un magazin sătesc sau un târg de duminică. Poți găsi acolo de toate, niciodată aceleași lucruri, mereu cu câte ceva care te surprinde.

Cel din Buzău nu face excepție – ai aici și preistorie și cocoșei de aur, machete de mânăstiri și o expoziție cu stilul de viață interbelic, viața de militar și artă contemporană. Plus nelipsitele semne cu „Nu atingeți!”, moștenite din străbuni. Sigur, la un moment dat amețești navigând printre diferitele săli și expoziții, dar hei! ești turist, ce altceva ai de făcut.

Deosebite au fost două expoziții – una cu cea mai mare colecție de telefoane din țară, de la primele telefoane-prototip până la centrale telefonice de epocă, telefoane de campanie și așa mai departe; eu le-am fotografiat cu smartphone-ul meu și m-am simțit, per total, foarte modern 🙂

Povestea românului care a plecat să înconjoare lumea la început de secol 20 e clar atracția muzeului; nu e vorba de vreun nabab ca cel al lui Jules Verne, ci de un om de rând, deși clar nu unul normal. Lucrurile prin care a trecut și oamenii pe care i-a cunoscut m-au făcut să citesc planșele din expoziția aia ca pe o carte de aventuri 🙂

Clar merită o vizită.


Cum ajungi

Muzeul Județean Buzău pe hartă.

Costuri

Intrare: 12 lei/persoană. Fără POS.


plimbări pe mail!

Primești automat un email când scriem despre o nouă plimbare.

Nu spamăm 🙂
Citește Politica noastră de confidențialitate.


Share:



Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top