Case de oaspeți în Cincșor, Transilvania

Santina

Am vizitat biserica fortificată din Cincșor cu trei ani în urmă, într-una din plimbările noastre; ne-am propus să ne întoarcem să ne și cazăm într-una din casele de oaspeți de aici, despre care auzisem numai de bine. Așa că iată-ne.

Camerele sunt amenajate în foste clădiri din sat (vechea școală, casa parohială, o veche casă țărănească), recondiționate și adaptate vieții moderne.

În momentul în care am făcut rezervarea am și ales unde am vrea să ne cazăm. Noi am vrut intrare privată și singura de felul ăsta e camera C3 din Casa țărănească. Camera este pe două niveluri, la parter fiind zona de living și baia, iar la etaj dormitorul. Mi-au plăcut camerele, cu o dimensiune generoasă (inclusiv baia) și decor rustic burghez.🙂 Totul e foarte curat, iar lenjeria de pat albă (unul dintre fixurile mele).

Dar cum nimic nu e perfect, sunt și lucruri care pot fi îmbunătățite. Ca de exemplu lipsa aerului condiționat și a plaselor de la geamuri, paturile care scârțâie îngrozitor, de îți e teamă să te întorci de pe-o parte pe alta (cel puțin așa a fost la noi în cameră), pereții subțiri.

Pe timpul zilei era imposibil să stai la etaj, fiind sufocant de cald. Iar noaptea era nevoie să dormi cu geamul deschis pentru a putea respira. Nu m-au bâzâit mulți țânțari, dar e bine să aduci cu tine un aparat. În schimb ziua, am dus ceva lupte cu muștele. Când deschizi geamul la parter e bine să ai grijă și la pisici, care sunt la fel de multe ca muștele.

Micul dejun este bufet, destul de limitat ca diversitate, un mix între preparate locale și produse de la supermarket. Deși când mergi în astfel de locuri te aștepți să mănânci doar local, tradițional, homemade. Mi-a plăcut totuși că omleta o fac pe loc, la cerere, din câte ouă vrei și e foarte gustoasă. Deci nu pleci flămând.

Şi pentru că în zonă nu există locuri în care ai putea mânca, noi am optat și pentru cină. Oricum, în momentul rezervării ești întrebat dacă dorești și masa de seară, dacă ai vreo restricție sau intoleranță.

Preparatele pe care le gătesc sunt tradiționale reinterpretate. Aici am mâncat colivă care era mai degrabă o prăjitură, surprinzător de bună, mai ales pentru cineva căreia nu-i place coliva în mod deosebit. Foarte gustoase mi s-au părut dovlecelul marinat (am decis să fac și eu acasă și sper să-mi iasă), vânăta pane și zuchini umplut cu păstrăv afumat.

Trecând peste minusuri, mi-a plăcut pentru că nu a fost multă lume, prin urmare a fost liniște și foarte relaxant. Dacă era fully booked cu siguranță altfel ar fi fost experiența.

Dacă treci peste muște, pereții subțiri și paturile care scârțâie, ți-aș recomanda să vii mai degrabă toamna când nu mai e atât de cald. Și nu în weekend.

Radu

Conceptul e foarte mișto – o escapadă rurală, dar fără să trebuiască să sacrifici prea mult confort. Adică poți să ieși din rutină, din cotidian, dar nu renunți la mâncarea bună, baia în casă sau apa caldă 🙂

Pentru noi, casele de oaspeți din Cincșor au funcționat ca o bază pentru plimbări prin regiune, în special la bisericile fortificate. Eu nu m-aș vedea stând acolo mai mult de o zi fără să circul dar, dacă simți nevoia să-ți încarci bateriile, ăsta e un loc bun în care să faci asta câteva zile. Proprietatea e foarte amplă și cu siguranță găsești un loc în aer liber în care să nu te sâcâie alți oameni. Iar dacă vrei mai multă intimitate poți, evident, să te retragi în „cameră”.

Am folosit ghilimele pentru că noi am stat, de fapt, într-un apartament; ne-a lipsit doar bucătăria, dar în rest am avut suficient spațiu cu dormitorul și livingul. Adică locul ăsta poate funcționa inclusiv ca destinație pentru muncit de la distanță – două persoane pot sta lejer aici și să aibă propriul program/propriile ședințe, fără să se încurce între ele.

Două cuvinte și despre decor – evident că totul e guvernat de estetica rustică, dar dincolo de asta abordarea e minimalistă – am apreciat foarte mult că nu s-a insistat pe „ maximizarea” spațiului, iar încăperile (și din locuințe dar și cele din spațiile comune) sunt spațioase, aerisite și par că respiră.

Micul dejun a fost gustos, cu ingrediente de calitate, chiar dacă nu foarte diversificat. Cina chiar a fost gourmet, în ciuda rezervelor mele.

La negative, cea mai mare problemă a mea au fost animalele. Pentru că e rost de mâncare și de vorbă bună, se aciuează prin preajmă cam toate pisicile și cățeii din sat. Iar pentru că țăranii, în general, nu au grijă de animalele care nu produc, cățeii și pisicile sunt într-o stare destul de tristă. Nu știu care e soluția aici – e clar că gazdele nu pot să îngrijească animalele din tot satul. E la fel de clar că nu are sens nici să le gonească și să le priveze de puțina bunătate la care ar avea acces. Dar tot clar e și că un cățel rănit sau o pisică ciufulită nu sunt ceva care să bucure sufletul.

Dincolo de asta, aș menționa aerul condiționat care lipsește – sincer, e o deviație de la atmosfera rustică pe care aș accepta-o fără să clipesc. Altminteri, locația rămâne una pe care aș recomanda-o doar pentru primăvară sau toamnă.

Și, în sfârșit, scârțâitul. Sau, mai degrabă, elementele de mobilier din lemn FOARTE firave. Uși, scări, ferestre, paturi, totul lasă impresia că e din hârtie și, fiind lemn puțin tratat, scârțâie. Dacă ai vecini, deja e o problemă. Dacă vecinii se îmbracă sexy, nu mai dormi în noaptea aia. Cheia, deci, e să ceri o cameră cât mai izolată.

Per total, m-am simțit bine și mă văd revenind într-o toamnă. Nu e pentru oricine dar merită un test, să vezi dacă e și pentru tine.