Casa Memorială „Anton Pann”

Santina

Casa memorială Anton Pann, situată cândva în mahalaua Lucaci (acum centrul orașului, aproape de Calea Călărași) e un muzeu modern, construit din temelii.

Se află chiar pe locul în care s-a aflat casa în care a locuit scriitorul în perioada 1848-1854 (și al cărei proprietar a fost). Nimic nu mai amintește însă de ce a fost această casă cândva, în afară de pereții pivniței, singurii care s-au păstrat din construcția originală. Mai mult, niciun obiect existent în muzeu nu a aparținut scriitorului.

Totuși, muzeul încearcă să redea personalitatea complexă a lui Anton Pann. Cunoscut, în principal, ca autor al „Aventurilor lui Nastratin Hogea” și al „Povestei vorbii”, a fost și cântăreț la biserică, profesor și compozitor de muzică religioasă, culegător de folclor, poet, editor și tipograf. Este cel care a compus linia melodică a imnului național „Deșteaptă-te române”.

Fiecare încăpere de aici încearcă să redea o bucățică din ce a însemnat viața lui Anton Pann. O cameră e dedicată biografiei și contextului epocii în care a trăit, o alta e dedicată Bucureștiului mijlocului de secol XIX, marcat de incendiul din 1847 când a ars aproape jumătate de oraș; o altă cameră e despre relația pe care scriitorul a avut-o cu muzica și vei vedea expuse instrumente muzicale reprezentative pentru perioada fanariotă.

Și pentru că se vrea un muzeu interactiv, vei putea asculta cum sună diversele instrumente muzicale de aici și chiar o să te poți juca cu două dispozitive de animație pre-film care produc iluzia mișcării, un zoetrop și un praxinoscop. Aceste aparate nu au vreo legătură cu scriitorul, doar au fost contemporane lui.🙂

Și desigur o să poți citi multe poezii și fabule, inclusiv cea mai lungă poezie a lui Anton Pann, de 81 de strofe, scrisă după marele incendiu pe care l-a trăit.

Deși mi s-a părut interesant per ansamblu, nu e un loc pe care să-l recomand neapărat. Poate fi însă atractiv pentru copii prin prisma micilor activități interactive.

Radu

Mi-e foarte greu să evaluez experiența asta. Cred că dacă ar fi să o descriu într-un cuvânt, ăla ar fi „neașteptat”.

Cumva totul are așa, un aer de rupere de ritm. Începe de la cartierul ultra-central și ultra-dărâmat în care se află muzeul; când intri în incintă ai, de fapt, senzația că ai ieșit dintre ruine și ești în sfârșit într-un loc trainic și îngrijit.

Apoi te întâmpină custodele, o doamnă foarte amabilă, care trece în revistă foarte eficient încăperile muzeului și ce găsești în ele, plus un strop de istorie a clădirii. După care încheie cu o înfloritură religioasă complet neașteptată.

În continuare începi să iei contact, efectiv, cu muzeul. Amenajarea este excelentă, fix pe gustul meu, adică este exact opusul muzeelor comuniste, cu etichete chinuite pe care sunt scrise explicații la fel de chinuite. Aici totul este gândit pentru interacțiune – pentru citit, învârtit, ascultat, admirat.

Totuși, amenajarea asta mi s-a părut, cumva, însăilată în jurul ideii de Anton Pann. Adică artistul a fost mai degrabă un pretext pentru a construi o experiență foarte eterogenă.

În pivniță, toată încăperea este dedicată beției. Mă rog, lucrurilor spuse de Anton Pann despre alcool și bețivi. Amuzant, dar parcă prea mult efort expozițional pentru asta. Sus, ai două aparate de animație care sunt interesante și pe care le poți folosi, dar legătura cu Pann e cam firavă.

Probabil expoziția cea mai interesantă și utilă este cea cu instrumente muzicale din epoca fanariotă, cu tot cu niște căști la care poți asculta cum sună. Căștile merg aproape toate.

Per total, experiența și interacțiunile mi se par foarte potrivite pentru cei mici, dar subiectul / subiectele nu sunt neapărat pe gustul (sau accesibile) lor. Dar recomand o vizită aici, fie și doar pentru că e ceva inedit.

Ponturi

Mai există o casă memorială Anton Pann în Vâlcea. Nu am ajuns încă, dar o să mergem – e într-o clădire tip culă!

Timp

Cam 30 de minute.

Costuri

Intrare: 15 lei/persoană.
Taxă foto: 18 lei.
POS disponibil.