Ne-a plăcut:
- Mâncarea
- Conceptul
- Decorul
Nu ne-a plăcut:
- Nu chiar la îndemână
Ratingul nostru:
Impresiile noastre
Santina
Dacă vrei să ieși din București, să ajungi în mijlocul naturii, să ai parte de o experiență exclusivistă și să încerci o bucătărie românească fină, La Hambar e locul pe care poate îl cauți. Ce trebuie să știi e că nu poți ajunge fără mașină sau fără rezervare.
Mi-a plăcut totul aici, de la decor (un hambar decorat și adaptat vremurilor 😊), la atmosferă, la mâncare.
Acum nu știu dacă e tot timpul la fel, însă când am fost noi meniul a fost de degustare, vreo 8 sau 9 preparate, plus unul surpriză care nu apărea în meniu. Și care s-a dovedit ceva neașteptat: o supă de ceapă cu alune. Interesantă combinația, dar nu neapărat ceva ce mi-aș dori să comand.😁
În rest, toate celelalte preparate au fost pe gustul meu. Mi-au plăcut toate combinațiile inedite, de ingrediente simple, unele banale aș zice, de toată ziua, transformate în preparate fine dining.
Preparatul cu morcov gătit în mai multe moduri și texturi mi s-a părut genial. Iar fiecare preparat vine cu povestea lui: cum e gătit, de unde au fost aduse, culese ingredientele. Nu am găsit niciun cusur dish-urilor degustate. 😉
O să recunosc (dar rămâne între noi), am avut tendința să-i compar cu Plai, dar până la urmă, deși funcționează cumva pe același principiu, experiențele sunt totuși diferite. Și mi-au plăcut ambele.
La Hambar nu e un loc în care să mergi să mănânci în fiecare săptămână, dar e un loc în care să ajungi măcar o dată.
Radu
Sincer, La Hambar a fost un accident fericit. Nu a fost ceva planificat din timp, pur și simplu testam o mașină (hello Asko!) și ne găseam pretexte de plimbare. Restaurantul era pe lista lungă, adică aia nedocumentata 🙂
Am prins literalmente ultima masă liberă din ziua aia (deci cine vrea să vină ar trebui să rezerve din timp) și, ajunși acolo, am descoperit că singura opțiune e un tasting menu, nu un prânz normal. Zis și mâncat.
Meniul e cumva de descoperire – combinații inedite de ingrediente (locale!) cum ar fi ansamblul de morcovi, inclusiv morcovi afumați, midii cu leuștean, pește în cetină. Nu lipsește nici câte-o demonstrație de skill, cum ar fi mielul la jar care a fost făcut de-a dreptul artistic, deși eu nu sunt fan miel. Iar cine îi vizitează în sezon poate avea parte de vânat, că ăla e de fapt felul oficial.
E posibil să fiu un om mai simplu decât aveam impresia, că unul dintre felurile care m-au entuziasmat cel mai tare a fost pâine (e drept, cu hribi) cu unt (e drept, artizanal) și ridichi (e drept, de primăvară). Fantastic 🙂
Decorul e integral pe concept, cu mici detalii care nu-s musai pe gustul meu (știți că nu-mi plac localurile care nu pun șervețele pe masă, mai ales dacă îți dau tartine) și nici masa tip bar la care am stat nu m-a încântat, dar per total experiența a fost bine coagulată și consecventă, inclusiv povestea urzită de bucătar și chelneri.
Restaurantul se află în cadrul Singureni Manor, un complex high-end, accesul până acolo e o experiență în sine, cu tot cu padurea cu căprioare :). Prețul e incomparabil cu cel al unui prânz normal dar mi s-a părut decent pentru efortul și skillul din spatele experienței.
Aș reveni să încerc meniul și în alte sezoane.
Website
Acest review este independent și nu este susținut în niciun fel de către restaurant sau de către vreo altă entitate.