Cetatea Hârșova (Carsium)

Santina

Ne-am bucurat tare când am aflat că Cetatea Harsova a fost refăcută și redeschisă pentru vizitare. Așa că în drum spre mare am făcut un mic ocol și ne-am oprit să vedem despre ce e vorba.

Partea bună e că ne-am dus fără mari așteptări și bine am făcut.

E mult spus că a fost refăcută. A fost mai degrabă pusă în conservare; au fost marcate trasee pentru vizitare, amenajate puncte de belvedere, instalate câteva bănci și o toaletă civilizată. Ceea ce tot e un mare plus.

Cetatea a trăit multe în lunga ei istorie de mai bine de 2.000 de ani: castru roman construit de împăratul Traian, distrus apoi de goți, huni și otomani, refăcută de Constantin cel Mare; incendiată mai apoi de otomani după Tratatul de la Adrianopol, ca în final localnicii să folosească pietre din ziduri pentru construcția orașului modern.

Azi, se mai păstrează urme de ziduri romane și medievale, cel mai bine conservat fiind un zid de aparare din perioada otomana, Turnul comandantului.

Și cu toate că intenția și dorința de a reda această cetate circuitului turistic e de apreciat, nu s-a reușit crearea în jurul ei a unei povești care să te prindă. Ghidul audio pe care l-am primit la intrare e extrem de plictisitor, de la voce la conținut. M-am simțit ca în școală, când aveam câte un profesor care voia să ne arate cât de multe știe el și cât de puține noi. 😔

Am plecat cumva cu mixed feelings. Nu ți-aș recomanda să faci un ocol să mergi la Hârșova. Dar dacă treci pe acolo, poți opri, măcar pentru view-ul pe care îl ai din cel mai înalt punct de belvedere.

Radu

Ai un vis? Crezi cu tărie în ceva? Investești pasiune și resurse într-un proiect? Îți dedici viața, îi convingi și pe alții să te susțină? Ei bine, asta nu înseamnă că iese ceva care să impresioneze omul de rând 🙂

Ca obiectiv turistic, cetatea Carsium nu e mare lucru. Niște ziduri si bolovani, cu alei, pasarele și scări printre ele. Fără să știi despre ce e vorba, nu are ce să te impresioneze. Există și un punct de belvedere, cu o priveliște OK asupra Dunării și ștrandului improvizat pe malul celălalt. Ștrandul e prea departe ca să deslușești ceva, dar din cele două manele diferite care răsunau până la mine am dedus că nu e neapărat ceva ce să regret.

Dar elementul care transformă toată experiența e faptul că afli despre ce e vorba prin intermediul unui mic ghid audio cu tracker de locatie, pe care s-a înregistrat, sunt aproape sigur, chiar părintele acestui proiect, profesorul Constantin Nicolae.

Cum să zic, echipa a fost atât de pătrunsă de importanța acestui proiect, a crezut atât de mult în semnificația fortăreței bizantine, încât a înregistrat ghidul audio cu o nepăsare suverană pentru ascultător. Nepăsare nu în sens peiorativ, efectiv nu cred că și-au închipuit că e cineva care să nu asculte treburile alea cu sufletul la gură. Or, să ne înțelegem, cred că nici arheologii hard-core nu puteau să treacă prin tot ghidul fără să facă o pauză de adunat puterile.

Eu nu-s arheolog așa că mi-a fost greu să mă concentrez, bine că mai auzeam câte-o chestie de rupt ritmul, gen „formatiune stâncoasă care țâșnește din apele învolburate ale Dunării”. Dar experiența a fost de un absurd de-a dreptul fermecător 🙂

Recomand. E 100% off the beaten path, e inedit și, cu puțină încurajare, cine știe ce mai reușesc să creeze oamenii ăia.