Dante Café & Dine, Alba Iulia

Santina

Am ajuns în Alba Iulia undeva spre seară, după multe ore petrecute pe drum, câteva ore pe Transalpina şi o încercare total nereuşită de a mânca la Necci. Chiar aveam nevoie de un loc unde se mănâncă bun.

Am renunțat la Tripadvisor şi am cerut recomandare direct la pensiune. Ne-au recomandat Dante Café şi încă un loc, doar că ăsta din urmă era mai departe :). Pentru Dante am primit chiar şi un cupon de reducere de 15%, binevenit de altfel.

Restaurantul era la câteva minute de mers pe.jos pe locul în care ne-am cazat şi în apropierea Cetății Alba, intrarea dinspre Catedrala Unirii.

Deşi au spațiu generos şi în interior şi în exterior, în funcție de momentul sau ziua în care mergi, poate fi destul de aglomerat şi să ai nevoie de rezervare. Noi am avut noroc şi am găsit o masă chiar pe terasă, dar era o zi în timpul săptămânii.

Mâncarea a fost fix ce aveam nevoie după o călătorie lungă şi o pizza proastă. Mi-am luat file de doradă cu piure de mazăre şi salată de fenicul, foaarte gustos totul, peştele gătit perfect.

Prețurile poate o idee cam mari, însă la cât de bună e mâncarea sunt justificate. 

E un loc în care aş reveni oricând (unde am mers de fapt şi a doua zi la prânz) şi pe care îl recomand dacă vrei să mănânci delicios.

Radu

Foarte bună mâncarea, era să mâncăm doar aici, dar a treia oară nu am găsit loc și a trebuit să căutăm altceva 🙂

Am încercat o scăriță de porc – nimic simandicos, dar carnea foarte bine făcută, sosul gustos fără să fie copleșitor, plus garnitură din cartofi adevărați. Am mâncat și niște paste cu vită și ciuperci, o altă alegere foarte bună – proaspete, gustoase, cu suficient sos să nu fie seci, dar fără să le înece. Desertul nu m-a dat neapărat pe spate, dar apreciez inovația. La fel cum apreciez grija evidentă pentru plating și prezentare.

Servirea ok, poate o idee cam lentă, dar nu cât să fie o dramă. Am avut o chelneriță cam posomorâtă, dar și una veselă și prietenoasă. Ca-n viață 🙂

Atmosfera… depinde. Restaurantul e cumva izolat, aproape de un zid de cetate, adică departe și de traficul de mașini și de cel de turiști. Noi am mâncat un prânz și o cină, în timpul săptămânii, într-o atmosferă liniștită de concediu. Am stat pe terasă, unde mesele sunt relativ distanțate; muzica era ceva lounge în surdină, ceilalți meseni relativ discreți, a fost aproape perfect. Și nici nu am avut nevoie de rezervare.

Ei bine, în seara următoare, de weekend, locul era plin ochi și zdrăngăneau geamurile de bumți bumți. În sensul că se auzea de la câteva sute de metri. Ceea ce nu e neapărat ceva ce caut la un loc de luat masa.

Așa că recomand mâncarea, dar mai mult în timpul săptămânii și, preferabil, cu rezervare.