Mello Yello, Malmö

Santina

În ciuda conditiilor meteo nefavorabile 🙂 am observat că suedezilor le place să stea la terasă. Aici cam toate restaurantele au terase (încălzite) mai mari sau mai mici. Este şi cazul lui Mello Yello, care are o terasă foarte mare şi un interior foarte mic.

Noi am ajuns undeva spre ora 6 seara, cu foarte puțin timp înainte să se deschidă bucătăria pentru cină, şi spre norocul nostru am găsit locuri în interior fără să avem rezervare. Cred că am avut noroc pentru că terasa, deşi spațioasă, era super aglomerată.

În interior, decorul e asemănător pub-urilor englezeşti, dar mesele o idee cam înghesuite.  Nici terasa nu era mult mai aerisită, spațiul era utilizat la maximum.

În fine, mi-era foarte foame, fuseserăm pe drum toată ziua, aşa că înghesuiala era deja doar un detaliu.

Meniul mi s-a părut destul de diversificat, cu preparate pentru cam toate preferințele. Eu am comandat un peşte (cod, cred) care a venit gătit perfect , cu un piure de păstârnac lângă, ceva linte care n-aş sti să spun cum a fost gătită şi morcov murat. O combinație un pic ciudată la prima vedere dar foarte gustoase luate împreună.

Şi, pentru că sărisem peste prânz, mi-am permis şi un desert 😉. Am luat un soi de plăcintă/tartă cu mere, gătită complet diferit de cum am mâncat până acum. Nu avea blatul obişnuit din foietaj. Merele erau aşezate într-o formă rotundă acoperite cu un blat subțire din pesmet (cred), totul tocmai scos de la cuptor, cu o cupă de înghețată deasupra; deşi diferit, mie mi-a plăcut foarte mult.

Servirea  un pic cam înceată, dar posibil să mi se fi părut aşa doar pentru că îmi era cam foame.

Oricum, un loc drāguț, foarte animat, în mijlocul oraşului (cu prețuri pe măsură, însă Suedia e oricum o destinație scumpă), în care aş reveni.

P.S. Un detaliu de ştiut când mergi la restaurant în Suedia e că nu e nevoie să comanzi apă, decât dacă ții neapărat desigur, pentru că apa de la robinet e bună de băut şi în general ți se aduce oricum la masă.

Radu

Mello Yello e fix în buricul târgului, în Lilla Torg, o piațetă medievală pe care o găsiți cam în toate ghidurile turistice despre Malmö. Adică nu e neapărat genul de local care să fie în vârful listei noastre de priorități. Dar pentru ca s-a zis parola („Radu. Mi-e foame!”) am căutat repede ceva cu recenzii decente și am găsit restaurantul ăsta.

Locul e gândit mai degrabă pentru ieșit la un pahar sau cinci și pentru socializat, nu cred că e celebru pentru mâncarea propriu-zisă, dar meniul este destul de stufos.

Eu am cerut recomandarea bucătarului pentru ziua respectivă, iar asta s-a dovedit a fi o chestie specific suedeză, cu un soi de chiftea prăjită (foarte bună, pe gustul meu, doar carne macră :)) și o combinație neașteptată de garnituri dar care, împreună, au fost foarte gustoase.

Desertul bun și el, dar dezamăgitor de mic. Nu vă lăsați păcăliți de poza făcută de aproape; dacă puneau un staniol pe trufa aia puteai lejer să o agăți în bradul de Crăciun.

Ca ambianță, localul are o terasă imensă, dar când sunt toate mesele ocupate e înghesuială cam mare. Și când am ajuns noi mesele erau deja ocupate :). Terasa în sine e presărată cu încălzitoare, este aproape complet închisă și nu se poate fuma. De altfel Suedia a interzis cu totul fumatul în spații publice.

La interior cam la fel de înghesuit, dar durează ceva mai mult până se umple, că toată lumea preferă terasa.

Personalul e amabil, zâmbitor și vorbește engleza perfect; e și relativ prompt, în măsura în care e posibil cu atâta lume de servit. De fapt impresia pe care mi-au lăsat-o a fost că au rutina lor de luat comanda – adus bautura – adus mancarea – vreti desert – uite nota, iar în afara secvenței ăsteia nu prea interacționează cu tine. Dar nici nu pot să spun că mi-a lipsit ceva.

Per total, mâncarea nu e ceva de scris acasă, dar e o opțiune decentă și facilă de luat masa.