Valea Doftanei

Santina

Mi-au plăcut dintotdeauna locurile puțin aglomerate, incă de pe vremea când nu era nevoie de distanțare socială. Iar o plimbare prin zona Doftanei te poate ține departe de aglomerație dacă asta îți doreşti.

Asta şi pentru că este o zonă relativ puțin cunoscută şi promovată, din păcate, deși oferă multe locuri frumoase de descoperit.

Ne-am plimbat pe aici în două anotimpuri diferite, de fiecare dată plăcându-mi la fel de mult. Dacă la început de vară am ales să stăm mai degrabă la un picnic pe malul Doftanei, în mijloc de toamnă am ales să căutăm obiective mai turistice.

De data asta, fiind destul de rece să mai facem picnic, aveam în plan să ne oprim la un restaurant din zonă pentru care aveam ceva recomandări. Neavând rezervare însă nu am găsit loc – probabil că opțiunile de luat masa sunt limitate peste tot, din pricina pandemiei (deși, recunosc, ne e şi cam teamă să ne oprim oriunde).

Aşa că foamea ne-a făcut (mai ales pe una dintre noi 😉) să scurtăm plimbarea şi ne-am întors acasă mai devreme decât planificasem. Următoarea ieşire din oraş o sa o încep cu o plimbare la Mega. 🙂

Concluzie: Daca vrei să petreci o zi în natură, să te bucuri de aer şi soare, să faci un picnic (dacă vremea te lasă, desigur), ăsta e un loc potrivit. Mai ales că este relativ aproape de Bucureşti şi poți ajunge uşor. Noi cu siguranță vom mai merge.

Radu

Frumoasă plimbare, am avut o vreme foarte bună și a fost și relativ neaglomerat; cred că mulți voiau să apară la ProTV și s-au orientat spre valea Prahovei.

Piesa de rezistență a fost, pentru mine, închisoarea; e singurul muzeu, din ce știu eu, care a fost închis la un moment dat și abandonat fără vreo remușcare. Iar atmosfera de închisoare combinată cu cea de ruină și abandon creează un efect special, în ciuda soarelui și pajiștii îngrijite.

În prezent taxa de vizitare (mă rog, ei îi spun „amendă”) este de 200 de lei; ca să fim pe deplin onești accesul este restricționat mai mult teoretic, nimeni nu s-a agitat prea tare să împiedice turiștii să intre.

Restul obiectivelor nu sunt neapărat impresionante, ci doar „condimentează” o plimbare prin natură. Mi-ar plăcea să mă plimb într-o zi și pe baraj, nu știu de ce l-ar încuia cineva, dar asta e situația.

Concluzie: Aș recomanda o plimbare prin zonă, mi se pare o schimbare bine-venită de la drumurile și zonele ultra-circulate. Iar natura pare ceva mai naturală pe aici. Aș explora și traseele de bicicletă, cu siguranță sunt numeroase opțiuni – dar asta într-un anotimp ceva mai prietenos.

Iar închisoarea Doftana mă face să apreciez și mai mult muzeele micuțe care se zbat în mod evident să existe în continuare – Storck sau Ștefan Baciu sunt doar două exemple.

Micul Trianon

La Palatul Cantacuzino de la Florești doar gardul este renovat, restul stă să cadă. Nu am fi intrat nici dacă aveam pe unde. În turnul de apă, cineva cu puțin echilibru și flexibilitate poate ajunge până pe terasă. Parchează aici.

Închisoarea Doftana

Celebră mai ales pentru comuniștii pe care i-a găzduit, a fost muzeu timp de 30 de ani, iar acum este abandonată. Chiar și acum, ruinele sunt o experiență impresionantă. În prezent accesul este interzis și se pedepsește cu amendă. Plus că mai există și un țap. Locație.

Barajul Paltinu

Baraj de peste 100m, de la începutul anilor ’60. Recomandăm mai întâi o vizită la piciorul barajului. De altfel, accesul pe barajul propriu-zis este interzis. Ca bonus, drumul până acolo trece pe lângă o mulțime de locuri numai bune pentru picnic. Locație.

Lacul Paltinoasa

Probabil e mai frumos în timpul săptămânii decât în weekend 🙂 Există o plajă micuță, o zonă cu chioșcuri și grătare relativ curată, am auzit că se și pescuiește. S-ar putea ca ideea să fie mai atrăgătoare pentru cei cu copii. Locație.