Santorini

Santina

Am zis tot timpul că, dacă voi ajunge vreodată pe o insulă grecească, aceea va fi Santorini. De fapt colegii mei greci mi-au spus că ar fi visul oricarui grec să ajungă aici măcar o dată în viață.

Şi am înțeles de ce. Insula asta este şi are ceva special – deși la coborârea din avion am avut un sentiment straniu, de uşoară dezamagire poate. Pentru că e o insulă vulcanică, aspectul e oarecum selenar, multă rocă, sol nisipos, vegetație puțină. Însă în momentul în care ajungi să stai acolo, să vezi apusurile, culorile, toate nuanțele de albastru, marea, oamenii, e ca şi cum te-ai îndrăgosti din nou.🥰

Santorini e un loc de văzut o dată în viață. Cel puțin.

Planul inițial a fost să stăm în Fira şi chiar rezervaserăm si plătiserăm hotelul. Doar că universul a avut alte planuri pentru noi, mult mai bune decât am făcut noi inițial. Aşa că agenția prin care am rezervat vacanța a făcut ceva încurcături şi ne-am trezit cu câteva zile înainte de plecare că nu avem hotel. După multe mailuri, whatsapp-uri şi telefoane date de Radu, au reuşit, chiar cu o zi înaintea plecării, să ne găsească un hotel. Doar că nu în Fira. Pentru că, ce să vezi, pe final de iunie cam totul era fully booked.

Şi aşa am ajuns în Pyrgos. Cu ceva rezerve, e drept: că nu avem transport direct de la aeroport şi trebuie taxi/shuttle, că nu e transport direct către alte obiective care ne interesau. Daaar, dupa ce am stat în Pyrgos, care, după cum ne-au spus unii localnici ar fi cel mai bun loc de stat in Santorini, nici că am mai vrea altceva.

Radu

Am avut oarecari rezerve cu privire la vizitat Grecia – e o destinație atât de populară încât m-am temut de hoardele de turiști și tot ce implică ele. În același timp, nu ai cum să vezi imagini din Grecia și să nu vrei să mergi acolo 🙂 

Santina era cu lecțiile făcute, a negociat abil „Santorini sau nimic”, deci s-a decis. 

Vacanța nu a început grozav – știam că Santorini e o destinație mai cu pretenții, dar până și stewardessele care ne-au dus acolo aveau buzele injectate 🙂 Iar aeroportul, mic, prăfuit și aglomerat, nu arăta încurajator.

De acolo, însă, totul a fost din ce în ce mai bine. Am stat la un hotel în Pyrgos, nu în Fira cum planuisem inițial, iar asta s-a dovedit o întâmplare extrem de fericită; mâncarea a fost foarte bună, cam peste tot unde am oprit; în afara centrelor turistice a fost neașteptat de liber, cu peisaje calme și cu aglomerările alea inedite de case albe.

Așa că m-am întors încântat de experiență, m-am apucat să o recomand și altora și, probabil, o să mă întorc în Santorini 🙂

Pentru o vacanță plăcută aș spune doar să vă pregătiți pentru turiști (nu ai cum să scapi complet de ei, dar găsești locuri mai libere), pentru o organizare foarte proastă (în afară de restaurante și hoteluri, care merg ceas, lucrurile par să se petreacă mai degrabă la întâmplare) și pentru lipsa punctualității (care oricum nu vă interesa pentru că hei! sunteți în vacanță în Santorini!)

Santina

Pyrgos e un sat mic cocoțat pe o colină de unde vezi mare parte din Santorini şi Caldera. Mai puțin turistic, cel puțin deocamdată, e un loc cu apusuri incredibile, oameni prietenoşi, mâncare bună, străduțe înguste şi multe trepte de urcat.🙂 Pentru că accesul la toate locurile aflate în satul vechi se face pe jos, totul se cară cu mâinile sau cu măgăruşi. Aşa că nici să nu vă gândiți să vă luați tocuri în bagaje (și asta nu doar dacă vă cazați în Pyrgos).

Din vârful colinei pe care se află satul stă de pază un vechi castel medieval din care s-au păstrat doar zidurile şi de unde poti vedea un apus minunat. În plus, nici nu e aglomerat.

Şi dacă stai în altă parte merită să vii până aici.

Radu

Cu excepția plajelor izolate pe sub vreo faleză, Pyrgos e, probabil, localitatea cea mai puțin turistică de pe toată insula. Centrul vechi nu e foarte amplu, dar suficient cât să te rătăcești, în mod plăcut, pe aleile/scările care se  tot înnoadă între ele. Iar printre ele, casele tradiționale, multe dintre ele cu câte un grup de bătrânei la taclale în curte, când se mai răcorește 🙂

Sigur, și aici găsești magazine și standuri menite să le ia ochii turiștilor; și aici mai debarcă autocare de americani transpirați, dar spre seară se așterne liniștea și poți să începi să cauți un loc bun de văzut apusul.

Clar merită vizitat; mi s-a părut și un loc grozav pentru cazare, în ciuda faptului că e ceva mai izolat.

Santina

Noi am mers într-o excursie de o zi, pe o căldură teribilă şi cu un autobuz mult prea aglomerat.

Oraşul e mai degrabă mic, aglomerat, scump dar fermecător. E exact ca în pozele de pe instragram, doar că… sufocat de lume. 😂

Zone cu verdeață sau cu umbră sunt destul de puține, iar cele pe care le găseşti sunt ocupate tot timpul.

Clar e mult prea turistic pentru gustul meu. Dar e un oraş de văzut. Ca să te bucuri cu adevărat de el aş zice că e de venit aici în extra sezon.

Radu

Oia e fix cum îmi închipuiam că va fi experiența pe întreaga insulă (din fericire experiența a fost mai bună). Arată splendid, cu labirintul de case albe și străduțe întortocheate, dar e sufocată de turiști la vânătoare de locuri instagramabile. 

La locurile de belvedere cele mai facile se forma, efectiv, coadă de turiști care așteptau rândul la poză; asta era în prima parte a zilei, nici nu vreau să mă gândesc ce buluceală o fi la apus. 

Per total, foarte frumos, dar probabil o să vii acasă cu o grămadă de poze cu o grămadă de necunoscuți.

Santina

Primul lucru pe care l-am văzut în Fira a fost autogara, un fel de Filaret în vremurile cele mai proaste. Unde lume din toate colțurile pământului, cu bagaje mai mari sau mai mici, alerga bezmetică de la un un autobuz la altul în funcţie de ce strigau taxatorii de bilete. Cei mai populari erau cei care strigau „Iiia” (cum se pronunță de fapt Oia) sau airport. Desigur, am fost şi noi la fel de bezmetici căutând autobuzul de Oia 🤣

După cum vă puteți da seama, toate drumurile şi autobuzele din Santorini duc în Fira. Dacă nu ai de gând să închiriezi maşină şi vrei să mergi cu autobuzul, poate fi o variantă bună să te cazezi aici. Dar să ții cont că e aglomerat şi mai scump. Mie nu-mi pare deloc rău că nu ne-am cazat aici.

Centrul oraşului e cu straduțe înguste şi întortocheate, ca un bazar unde găseşti de toate: de la restaurante, gelaterii (de gustat înghețata de la Zotos), suveniruri, haine, bijuterii, până la saloane de pedichiură cu peşti.

Mie mi-a plăcut amestecul ăsta de de toate. Dar ce mi se pare cel mai mişto în Santorini şi am găsit şi în Fira sunt view-urile: asupra Calderei, asupra altor zone de pe insulă sau a insulițelor din jur. Iar asta vine la pachet cu nişte poze superbe.

Radu

Fira e ca un fel de Oia contaminată cu niște Mamaia și o urmă de Costinești. Ar fi frumoasă și ea, cu aceleași case albe, priveliști spre mare și insulele din jur, străduțe nehotărâte; din păcate printre casele albe și străduțele pitorești e un adevărat bâlci.

Standuri cu kitsch-uri grecești, turiști opriți în drum să se uite la produse; fum de souvlaki și turiști opriți în drum să adulmece; câte un magazin high-end și turiști care își fac poze cu vitrina; per total atmosfera a fost fix ca cea din fața de la McDonald’s Unirii, dar cu case albe.

Ocazional, prin câte un loc cu priveliște frumoasă asupra golfului, vezi scris mare pe acoperiș „nu vă urcați pe casa mea!”, moment în care te miri că mai locuiesc oameni de rând pe acolo. Și apoi te întrebi câți s-or fi urcat pe casă, de au simțit proprietarii nevoia să se apere. Și apoi îți dai seama că dacă au scrijelit turiștii pe cactuși, probabil urcatul pe case e o nimica toată 🙂

Probabil par mai pornit decât sunt în realitate; nu mi-a părut rău că am vizitat Fira, dar cred că m-aș fi deprimat nițel dacă aveam hotelul acolo, așa cum era planul inițial.

Deci planificați o plimbare pe aici, dar dacă e posibil găsiți cazare în altă parte.

Santina

Perissa e un sat ceva mai turistic, pentru că are plajă. Mică, dacă e să comparăm cu alte locuri, mare pentru insula asta.

Fiind o insulă vulcanică, în Santorini nu mergi pentru plajă. Dar am găsit în Perissa o plajă cu nisip negru, liniştită şi deloc aglomerată pentru final de iunie. Chiar dacă plaja era plină de şezlonguri, nu era înghesuială şi nici hărmălaia pe care am văzut-o pe plajele din Romania, dar şi din Italia. Am redescoperit plăcerea statului pe plajă.

E posibil ca în iulie-august sa fie mult mai aglomerat. Însă lunile aste două sunt aglomerate oriunde alegi să mergi.
Preturile pentru şezlonguri pot fi diferite, aşa că e bine să verifici. Multe restaurante de pe plajă oferă şezlongul gratuit dacă vei consuma de la ei de o anumita sumă. Mi s-a părut o super idee.

Radu

Spre deosebire de Fira, Perissa a fost o surpriză plăcută – cu Marea Egee atât de albastră era de neconceput să nu mergem și la plajă, dar așteptările mele nu erau deloc înalte – la cât de bolovănoasă este insula mă așteptam la o plajă la fel de incomodă. 

În realitate plaja, nu foarte mare, are un nisip negru (și fierbinte); suficiente șezlonguri încât să poți să-ți alegi unde să stai; curat, turiști reținuți, care nu se dau în stambă, adică exact ce aștept eu de la o plajă. 

Apa clară și curată – nici gunoaie, nici alge, o plăcere să înoți. Poate intrarea cam dificilă, pentru că nisipul lasă locul unei lespezi imense, cam alunecoase; apa se adâncește rapid, dar tot există o porțiune unde să se bălăcească cei care nu știu să înoate. Restaurante și baruri suficiente, prețuri decente, mi-a plăcut.

Santina

E un sat lângă Perissa şi practic împart aceeaşi plajă. Şi aici e ceva mai turistic decât Pyrgos, cu restaurante şi hoteluri pe plajă.

Noi am fost doua zile aici, în acelaşi loc, Sea View Beach Hotel pentru că ne-a placut mult. Ne-au plăcut serviciile, mâncarea, totul impecabil de curat. Iar şezlongurile erau gratuite dacă făceai consumație de minimum 30 de euro. Ceea ce era decent mai ales dacă mâncai şi de prânz.

Dacă am fi stat mai multe zile, am fi venit tot aici.
De fapt, eu aş fi putut sta aici intreaga vară🙂

Radu

E la fel de aproape de Perissa ca Eforie Sud de Eforie Nord. Sigur, aici se opresc asemănările cu perlele litoralului românesc 🙂

Plaja e o idee mai largă, în apă nu mai e malul din piatră ci tot nisip (dar apa se adâncește mult mai brusc); poate o idee mai multă lume, dar per total plaja rămâne extrem de aerisită. În localitate sunt mai mult hoteluri/resorturi decât locuințe, iar mulți preferă să stea la piscină, așa că pe plajă ajung relativ puțini turiști. În plus, de aici ai o perspectivă mai bună asupra stâncii care „închide” un capăt al plajei din Perissa.

Santina

Înainte să plecam în vacanță ni s-a recomandat, de către o colega de-a mea din Grecia, să facem neaparat o croazieră cu vaporul cu podea de sticla, ca să admirăm vechiul Santorini scufundat în timpul ultimei erupții vulcanice.

Şi pentru că există un singur vas de tipul ăsta, oricât s-a muncit Radu nu am reuşit să rezervăm. Aşa că până la urmă ne-am multumit cu plimbarea cu nava tradițonală din lemn. Singura mea rezervă era să nu fie o bărcuță prea mică pentru că am rău de mare. Până la urmă am rezistat şi am scăpat doar cu ceva amețeli.

Plimbarea merită făcută, dincolo de aglomerație şi căldură. Poți admira şi poza oraşele de pe insulă, faci o oprire pe insula pe care se afla un vulcan activ încă şi urci pe culme de unde iarăşi ai nişte privelişti superbe, mergi pe o alta insulă unde se află micul sătuc Thirassia, unde poți mânca la una din tavernele din port.

Inconveniente sunt ca la orice tur în grup: oameni fel şi fel, timp limitat şi ore fixe. Dar e o experiență interesantă.

Iar dacă ar fi să recomand ceva aş zice să alegi varianta cu pick up de la hotel sau din apropiere (altfel mi se pare greu de ajuns în port, chiar dacă stai în Fira) şi neapărat să încalți ceva comod (de exemplu tenişi). Din păcate am văzut oameni urcând pe vulcan cu flip flops, sandale sau chiar tocuri.

În rest, bună dispoziție să ai.

Radu

Cu atât albastru marin în jur, pare cumva nefiresc să stai doar pe uscat. Așa că faci o plimbare cu barca.

Mini-croazierele sunt foarte populare, așa că există și opțiuni pentru toate gusturile – de la plimbări semi-private pe vase de mici dimensiuni, în general catamarane, până la grupuri mai mari, pe vaporașe. Catamaranul ni s-a părut cam scump (Radu) și cam instabil (Santina), așa că am petrecut o zi pe un vaporaș. Opririle sunt cam aceleași:

Vulcanul, pe o insulă selenară, aproape lipsită de verdeață; după ce urci 10-15 minute ajungi la răsuflători, unde poți simți căldura care emană din pământ și, dacă nu e vânt, poți vedea și fuioare de fum. Aș zice că imaginea generală a insulei, de morman de bolovani, e mai interesantă decât vulcanul în sine.

Băile de sulf sunt interesante ca idee, dar în practică nu e grozav să sari în apă cu încă niște zeci de oameni care broscăie în legea lor. Pentru că te întrebi dacă simți apă caldă de la emanațiile de sulf sau…

Thirassia e un rând de case pe malul apei – cam tot ce oferă sunt restaurantele care îi așteaptă fix pe turiștii de pe vaporașe. Dacă renunțați la prânz puteți urca sus, pe faleză, la Manolas (un sat care ar fi foarte pitoresc).

Plimbarea între obiective e și ea interesantă în sine, cu priveliștile asupra insulelor, inclusiv Oia și Fira (care arată mult mai bine de la distanță). Per total merită încercat.