Poarta Schei 4, Brașov

Santina

De fiecare dată când mergem în Brașov mâncăm cam în aceleași locuri. De cele mai multe ori la Dei Frati, iar uneori și la Bistro de l’Arte. Din când în când, însă, mai încercăm și câte un loc nou. De data asta a fost Poarta Schei nr. 4; un loc mic, cu doar câteva mese, elegant, ce pare mai de modă veche (dar în sens bun). E un bistro un aer franțuzesc, mâncare și muzică la fel.

Restaurantul, după cum îi spune și numele, e foarte aproape de poarta Schei, într-o clădire monument istoric. Și chiar dacă e în zona centrului vechi, e departe de aglomerația din Piața Sfatului.

Meniul e variat, pentru preferințe diferite; deși la prima vedere poate părea ușor sofisticat, găsești și supe, foie gras, preparate cu vită, rață sau pește.

Eu am comandat un filé de păstrăv cu salvie (și mi s-a părut interesant că ești întrebat dacă îl preferi pe plită sau prăjit), absolut superb gătit, cu un sos acrișor, excelent. Garnitura nu e inclusă, se comandă separat; am ales orez, care în combinație cu peștele și sosul s-a dovedit o alegere foarte bună.

Și pentru că îmi plac prăjiturile cu mere, la desert am luat Tarte Tatin cu înghețată. A fost bună, dar o idee cam dulce pentru gustul meu. Sigur aș încerca altceva data viitoare.

La ce te-ai aștepta, poate, când vii într-un astfel de loc, ar fi ca oamenii să fie, poate mai prietenoși. Și deși nu am ce reproșa servirii, oamenii de aici mi s-au părut foarte rezervați, ca să nu spun ușor ursuzi. Nu m-a derajat în nici un fel, doar cred că mă așteptam eu la altceva.

Oricum ar fi, e un loc pe gustul meu în care sigur mă voi întoarce. Și pe care îl recomand dacă ajungi prin Brașov și vrei să mănânci și altceva în afară de mâncăruri tradiționale românești sau italienești.🙂

Radu

Cred că trebuie să mai mănânc aici o dată, înainte să-mi formez o părere definitivă. Deocamdată am rămas cu mixed feelings.

Mâncarea a fost bună – am luat o vită în sos vânătoresc și, lângă ea, un piure cu trufe – nu chiar garnitura ideală pentru felul ăsta, dar l-am văzut în meniu și nu am rezistat :).

Carnea foarte fragedă și gustoasă, făcută la perfecție (pentru că am fost întrebat atunci când am dat comanda); sosul bogat dar o idee cam acrișor. Nu m-aș grăbi să acuz, poate așa e versiunea asta a rețetei, dar pe mine m-a făcut să mă gândesc dacă nu cumva vinul folosit pentru sos se acrise. La piure nu am obiecții 🙂

Desert nu am mai putut să mănânc dar am gustat din cel al Santinei; tartele cu mere nu sunt preferatele mele dar mi s-a părut gustoasă, bogată în fructe, cu blat proaspăt și fraged.

Ambianța e cosy, cu 3-4 mese, muzică franțuzească în surdină, decor de cârciumioară franțuzească. Când am fost noi era liniște dar probabil că atunci când toate mesele sunt ocupate locul e destul de gălăgios.

Totuși, mi s-a părut ceva forțat la atmosferă. Personalul politicos, dar extrem de distant, până la a părea că nu vor să fim acolo nici ei, nici noi. Eu în general sunt fan distanță și evit locurile cu abordări prea familiare/sâcâitoare, dar aici atmosfera a fost prea rece până și pentru mine.

Mi-au displăcut și paharele, mi s-a părut un detaliu pretențios și inutil. Restaurantul se mândrește cu selecția de vinuri; fără să fiu expert vinurile mi s-au părut OK, dar cele comandate de noi erau relativ comune, paharul ala imens mai mult m-a încurcat decât a îmbogățit degustarea.

Per total experiența este una diferită și merită o încercare. Încercare pe care o să o repet și eu 🙂 .