Viena, partea I

Santina

Nu cred că poți ajunge în Viena fără să vizitezi Palatul Schönbrunn, unul dintre cele mai importante și populare obiective turistice din Viena, înscris pe Lista patrimoniului mondial Unesco.

Vizita începe cu o proiecție 3D ce te poartă prin istoria acestui palat, începută cândva în secoul XVI. Inițial a fost un conac, folosit la început ca pavilion de vânătoare și transformat ulterior în reședință de vară a familiei imperiale.

Palatul în forma lui actuală a fost construit la cererea împăratului Leopold I, care își dorea o reședință care să rivalizeze cu Versailles. Aș zice că i-a reușit. Are inclusiv o Sală a Oglinzilor și e locul în care a concertat Mozart când avea șase ani. Palatul este impresionant, are 1441 de camere (se vizitează doar o mică parte dintre ele) și este înconjurat de grădini și un parc imens; are și o grădină zoologică construită în vremea Mariei Teresa (pe care nu am vizitat-o pentru că nu ne plac astfel de locuri).

Palatul e legat în principal de împărăteasa Maria Teresa, ea fiind cea care a tranformat acest loc in reședința de vară a familie imperiale.

Interioarele decorate în stil baroc și rococo datează tot din perioada aceea. Chiar dacă sunt o idee cam prea încărcate pentru gustul meu și pentru tendințele actuale de minimalism, acestea reflectă până la urmă grandoarea și măreția unei epoci.

E un loc pe care îl recomand negreșit dacă ajungi în Viena.

Radu

Schönbrunn mi se pare impresionant mai degrabă prin amploare decât prin aspect și spectacol. Clădirea principală, palatul propriu-zis, are peste 1400 de camere; când începi să înțelegi câte resurse, ce organizare și ce disciplină au fost necesare pentru ca tot ansamblul să funcționeze, te pune nițel pe gânduri.

Față de prima vizită, mi s-a părut totul mai bine organizat și, mai ales, mi s-a părut că au adoptat foarte eficient tehnologia în toată experiența. Nu doar că tonul turului e dat de câteva săli cu proiecții 3D, dar în prețul biletului e inclus un ghid audio cu tracking de locație, care înlocuiește în sfârșit afișele și legendele care stricau spectacolul. Fun fact, audio-ghid de genul ăsta e și la Hârșova, deși cel din Viena ia niște multe puncte în plus pentru story telling.

Chiar dacă mare parte din poveste e despre Maria Teresa, vizita aici îți conturează o imagine rezonabilă despre Habsburgi, despre imperiu, despre obiceiurile de la curte și despre definitia luxului, așa cum a evoluat ea în timp. Și despre economia politică; asta pare uneori că nu a evoluat chiar așa mult, dar liderii nu mai au chiar atâtea fete pe care să le mărite pentru alianțe 🙂

Parcul e mai puțin opulent decât palatul, dar e imens, deschis, cu alei străjuite de copaci toaletați cu precizie. Glorieta e mai spectaculoasă de afară și pentru vederea către palat; cafeneaua din interiorul ei mi se pare o nota ușor prea mercantilă.

Dacă stai mai mult de-o zi la Viena e de venit aici.

Santina

Deși Palatul Schönbrunn este legat mai degrabă de numele Mariei Teresa decât de cel al lui Sisi, la Muzeul trăsurilor (care se află chiar în curtea palatului) s-a încercat o poveste în jurul împărătesei Sisi. Poate și pentru că împărăteasa Elisabeth era foarte pasionată de călărie și muzeul chiar are o expoziție dedicată acestei pasiuni.

Dar povestea care s-a încercat aici este o paralelă între personalitatea Împărătesei Sisi și a prințesei Diana, ambele fiind spirite libere, visătoare, iubite de popor, care nu doreau să se supună rigorilor Curții. Și ambele cu un destin tragic. Mi s-a părut foarte interesantă abordarea și ideea.

Ce o să mai vezi aici? În jur de 100 trăsuri, calești, sănii, echipamente de calarie, dar și câteva mașini care au aparținut monarhiei austro-ungare. Și povestea fiecărui obiect în parte.

Cele mai vechi trăsuri expuse sunt din vremea Mariei Tereza, decorate foarte bogat, în stil baroc și rococo desigur.

E un muzeu care mi-a plăcut și pe care îl recomand. Doar să ai în vedere să te îmbraci bine pentru că este extrem de frig în interior (cel mai probabil din rațiuni de conservare a obiectelor expuse). Cred că m-aș fi bucurat și mai tare de vizita aici dacă ar fi fost o idee mai cald.

Radu

Mi se pare că muzeul ăsta e pentru toată lumea, pentru că vine ca o continuare firească a lucrurilor descoperite în palat. După ce afli despre etichetă și obiceiuri, Muzeul trăsurilor pune lupa pe un aspect foarte punctual, respectiv mijloacele de transport. Care, și pe vremea aceea, deveneau de la un anumit nivel în sus nu doar vehicule, ci declarații și mesaje.

Aici există panouri cu informații și explicații; există și ghiduri audio contra cost, care dezvoltă informațiile tipărite; mi s-a părut că merită cei 2 euro.

Exponatele sunt extrem de interesante, atât prin detalii și lucrătură, cât și pentru toată povestea și toate semnificațiile brodate în jurul lor. Dincolo de trăsurile de stat, de o splendoare previzibilă, există și tot soiul de curiozități, cum ar fi trăsura de vânătoare în care aproape-ți închipui un prinț de Salerno obez, care și-a comandat un scaun rotativ ca să nu ostenească.

Există și o secțiune despre Sisi și, secundar, Franz Joseph. Mi se pare un exercițiu de marketing și o prezentare mult mai tragică a împărătesei, față de imaginea idilică zugrăvită acum niște ani. Chiar și așa, e interesant și informativ. Dacă ajungi la palat ar fi păcat să ratezi muzeul ăsta.

Santina

Palatul Hofburg se află în centrul Vienei și a fost, timp de șapte secole, reședința oficială a familiei imperiale. Inițial, o fortăreață militară în secolul XIII, s-a extins pe parcursul domniei Habsburgilor în complexul grandios de azi, un amestec de stiluri arhitecturale diferite (gotic, renascentist și baroc).

Spre deosebire de Schönbrunn, totul se învârte în jurul personalității împărătesei Elisabeth. Este amenajat aici Muzeul Sisi, dedicat personalității și vieții personale a împărătesei, din momentul în care a ajuns la curtea austriacă, prin căsătoria cu Franz Joseph, până în momentul în care a fost asasinată la Geneva în 1898.

O să descoperi numeroase obiecte personale, haine, bijuterii, din diferite etape ale vieții ei, dar și povești despre modul de viață al faimoasei împărătese.

Urmează apoi vizita apartementelor în care au locuit împăratul Franz Joseph și împărăteasa Elisabeth. O să treci prin birouri, saloane și dormitoare; o să descoperi detalii din viața privată a familiei imperiale. O să afli cât de modest prefera să trăiască Franz Joseph (ținând cont de rangul de pe care îl avea) și o să te surprindă camera de gimnastică amenajată pentru împărăteasă, care era extrem de preocupată de îngrijirea personală. A fost prima persoană din imperiu care a avut instalată o toaletă modernă în camera de baie. Deși multe camere sunt decorate tot în stil rococo, mi s-a părut o mai mică opulență decât la Schonbrunn.

Mi-a plăcut mult vizita de aici pentru că mie îmi place genul ăsta de palat și îmi plac poveștile. E un muzeu de vizitat dacă ajungi în Viena.

Radu

Interesant, dar din Sisi Pass mi s-a părut cel mai puțin spectaculos obiectiv. Să ne-nțelegem, zic asta în context, până la urmă e vorba de un palat imperial, cu toată strălucirea, istoria, drama și detaliile aferente.

Dacă nu ajungi la Schönbrunn îți recomand o vizită aici, mai ales că e în buricul târgului, ușor de ajuns și nu-ți ia mai mult de-o oră și ceva. Dacă ai luat Sisi Pass și e inclus, iarăși, nu ar fi timp pierdut să vizitezi Apartamentele imperiale. Dar dacă ai de ales între o vizită aici și Schönbrunn + trăsuri, clar aia e varianta mai bună.

Posibil să mă fi deranjat puțin tranziția asta a imaginii lui Sisi, de la fashion icon și idol acum 14 ani la spiritul liber care nu reușește să scape de zăbrelele formalismului imperial. Nu spun că n-ar fi adevărat sau măcar plauzibil, dar am avut o senzație sâcâitoare de drama sells, mai ales că Muzeul Sisi (o serie de camere care precede Apartamentele Imperiale) mustește de tristețe.

Muzeul Sisi, deci, expune multe obiecte de-ale (sau asociate) cu împărăteasa; spune pe scurt povestea iubirii ei cu Franz Joseph, dar mult mai puțin romanțată ca în trecut. Acum Sisi a devenit extrem de atentă la imaginea ei, ca să nu spun vanitoasă și într-un dezacord general cu tot ce presupunea împărăția. Ce să zic, nu empatizez 🙂

Apartamentele Imperiale sunt mai interesante; oglindesc cumva ce afli la Schönbrunn cu detalii din epoca Franz Joseph. Cel mai surprinzător mi s-a părut stoicismul și, cum să zic, profesionalismul împăratului, care se vedea, în mod real, un servitor al imperiului și al supușilor săi. O să fiu onest, nu empatizez nici cu el.

Nu e o vizită pe care să o regreți dar aș prioritiza Schönbrunn.

Santina

Este unul dintre cele mai mari muzee de mobilă din lume. Adăpostește 61.000 de obiecte de mobilier și decor: de la scaune, la mese, ceasuri, piane etc, întinse pe suprafața a trei etaje. Cea mai mare colecție este cea de scaune, 15.000, în diferite forme și stiluri, produse pe parcursul a trei secole.

O să vezi mobilă ce a aparținut familiei imperiale, mobilă care s-a folosit în fimele Sissi cu Romy Schneider în anii 50 (chiar sunt amenajate cadre din film), dar și mobilă din vremuri mai moderne.

Deși interesant pe alocuri, nu e un muzeu pe care să-l recomand în mod special.

În unele secțiuni arată mai mult ca un depozit decât ca un muzeu.

Radu

Pe numele complet Colecția imperială de mobilier, muzeul ăsta impresionează, în primul rând, în plan logistic – mai ales după ce ai văzut amploarea palatelor imperiale, descoperi cât de enorm de complicat era managementul mobilierului și elementelor asociate. Descoperi și trucuri pe care poate nu le știai, cum ar fi că reședințele nepermanente nu erau mobilate decât atunci când erau folosite.

Și aici ai un fir epic legat de împărăteasă – de data asta Sissi, personajul de film. Interesant, inclusiv cu montaje speciale pentru obiectele de mobilier care au apărut pe film.

Dincolo de epoca imperială, muzeul trece în revistă evoluția mobilierului până în epoca modernă; o zonă ceva mai detaliată și interesantă mi s-a părut cea despre stilul Biedermeier.

Interesant pentru pasionați, dar pentru omul de rând undeva pe la 3 din 5.

Santina

Deși nu e neapărat genul meu de muzeu am ajuns din două motive: Radu și pentru că în prima duminică a fiecărei luni intrarea este gratuită (și era păcat să nu profităm de asta). Ne-a fost un pic teamă că va fi aglomerat, însă a fost chiar decent, noi ajungând undeva în jurul prânzului.

Muzeul e dedicat istoriei Monarhiei habsburgice începând cu finalul secolului XVI până la căderea ei în 1918 și se află în fosta clădire a Arsenalului, ridicat la inițiativa împăratului Franz Joseph la mijlocul secolului XIX. E o clădire impresionantă, construită într-un amestec de stil maur, bizantin și neogotic. Și este primul muzeu inaugurat în oraș.

Dacă ajungi să-l vizitezi îți recomand să începi cu etajul, unde e secțiunea dedicată clădirii imperiului. Noi, pentru că nu era semnalizat sau nu am văzut, am început cu parterul, zona dedicată istoriei mai recente, dacă putem spune așa, din sala dedicată împăratului Franz Joseph. Mi s-a părut interesantă expoziția dedicată declanșării și desfășurării Primului Război Mondial, unde ai ocazia să vezi mașina în care a fost asasinat arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului austro-ungar. De altfel o parte importantă a muzeului e dedicată acestui război.

Din Muzeul de istorie militară face parte și o expozitie de tancuri, aflată într-o hală la vreo 10 minute de mers pe jos de clădirea principală. Ce găsești aici? Diverse modele de tancuri, transportoare, ambulanțe blindate folosite în diferite perioade și războaie din diverse colțuri ale lumii. Parcă îți dă un pic fiori când vezi toate mașinăriile astea la un loc. Cu ocazia asta am văzut pentru prima dată cum arată interiorul unui tanc. Nu e deloc confortabil.

Dacă ar fi o concluzie a experienței de la acest muzeu aș spune că, deși e mai degrabă pentru pasionați, afli și informații de cultură generală, iar dacă ajungi în Viena în ziua în care vizitarea lui e gratuită, chiar îl recomand.

Radu

Abordarea muzeului principal conține mai multă istorie decât te-ai aștepta, nu e doar un muzeu „militar”. Sigur, tema e urmărită foarte consecvent, dar per total e mai mult o lentilă prin care e privită realitatea.

Expoziția despre Primul Război Mondial mi s-a părut foarte spectaculoasă și foarte modernă, cu un traseu care te poartă de la debut, cu asasinarea arhiducelui (și mașina în care se afla acesta) prin toată desfășurarea războiului, împletind teoria și istoria cu elemente extrem de concrete, cum ar fi blindaje găurite de obuze, instalații care te lasă să vezi cât de grele erau anumite arme, povești despre oameni care însoșesc detaliile despre arme.

În rest muzeul principal e atragator mai degraba pentru pasionati, care se descurcă probabil și să navigheze mai bine printre expozițiile nu foarte clar organizate.

Dar mai există și niște secțiuni separate ale muzeului; dacă cel principal e pentru toată lumea, secțiunile cred că sunt mai degrabă pentru băieței 🙂 Cele mai spectaculoase sunt Panzerhalle, pe care am vizitat-o, și cea despre artilerie, unde n-am dus-o pe Santina că deja era prea mult :).

Expoziția de vehicule militare expune 30-40 de modele, de la începutul secolului 20 și până la tancuri moderne. Dacă joci WoT probabil vezi niște forme cunoscute (eu m-am înțeles foarte bine cu Hetzer, adică Jagdpanzer 38(t)); vezi și câteva repere ale blindatelor folosite de armata austriacă, dar și modele internaționale, plus exponate specializate, cum ar fi ambulanțe blindate, tunuri AA, turete de antrenament. Expoziția are și o zonă exterioară, cu modele mai mari și mai spectaculoase, dar în interesul unei căsnicii fericite nu am mai vizitat-o.

Tot complexul e format din clădiri spectaculoase, din cărămidă roșie; dacă vii cu cineva pasionat nu o să fie chiar o corvoadă, merită efortul 🙂

Santina

Este unul dintre cele mai faimoase obiective turistice din Viena și nu cred că există turist care să nu se oprească măcar odată în Stephansplatz să admire faimoasa construcție.

Istoria catedralei, construită inițial în stil romanic, începe undeva în secolul XII; a trecut prin incendii, războaie, a fost reconstruită și extinsă (ulterior în stil gotic) pe parcursul a aproape nouă secole. Iar restaurarea ei continuă chiar și astăzi. Am făcut o vizită rapidă și în interior, însă mi se pare cumva mai impresionantă văzută din exterior.

Principalele atracții ale catedralei cred că sunt turnurile, mai ales cel de sud care e cel mai înalt. Are 136 de metri și 343 de trepte și își recomand să urci doar dacă nu suferi de claustrofobie. Dacă de încumeți, poți admira Viena de la înălțime, chiar dacă prin geamuri.

Dacă întrebi, eu nu aș mai urca din nou.

Radu

O construcție spectaculoasă, Stephansdom e victima propriei faime și deci un furnicar de turiști, Așa că nu poți sta prea mult înăuntru fără să te lase nervii. Poți vizita contra cost câteva atracții, cum ar fi cripta, o capelă, catacombele, dar era prea aglomerat pentru noi.

Exteriorul e spectaculos; o operațiune de curățare și restaurare se apropie de final dar încă poți vedea cum arata câteva secole de intemperii și poluare.

Ca regulă generală eu urc în toate turnurile în care am ocazia; aici aveam de ales între cel de sud (343 de trepte) și cel de nord (mai scund, acces cu liftul, mai pentru începători). E clar ce am ales :). Südturm e oarecum dezamăgitor; ajuns în vârf privești Viena prin niște geamuri murdare. Au încercat ei să mapeze pe niște imagini tipărite principalele obiective care se văd prin fiecare fereastră, dar nu a fost suficient. Poate aș mai urca o dată vara, dacă aș verifica și ferestrele ar fi deschise.

Santina

Viena este celebră și prin compozitorii care au trăit aici și și-au pus amprenta asupra muzicii clasice – Mozart, Bethoven, Strauss, Schubert etc. Și pentru că, după ce am plecat de la Muzeul de istorie militară, mai aveam timp doar de un muzeu, am ales să vizităm apartamentul lui Strauss (fiul) în care a trăit în perioada de glorie a carierei sale. Aici este locul în care a compus celebrul vals Dunărea albastră.

Recunosc că am mers cu așteptări cam mari: să găsesc un loc cozy, un apartament frumos mobilat, în care răsună valsurile lui. Am fost puțin dezamăgită pentru că, da, în apartament se aude muzica lui, dar este mai mult o expoziție și nu o locuință și mai era și aglomerat (și aici fiind intrarea gratuită). Sunt expuse câteva obiecte personale, un pian, o orgă, un birou, și multe fotografii. Însă apartamentul nu are acel vibe de „acasă”.

Aș recomanda vizita aici mai degrabă pasionaților.

Radu

Nu suntem mari fani ai muzicii clasice, fie ea vieneză sau de altă natură. Totuși, Viena a fost considerată, într-o vreme, capitala muzicală a lumii. E nefiresc să vizitezi orașul fără să treci și pe la vreun compozitor 🙂

Compromisul a fost să alocăm timp pentru un obiectiv legat de muzică. (N-am numărat o statuie a lui Strauss, într-un parc). Din considerente de proximitate și de gratuitate în prima duminică a lunii, am venit la Apartamentul lui Strauss. Care e fix asta, un loc în care a locuit Strauss.

Acum e un loc oarecum steril, în care sunt expuse câteva obiecte ale compozitorului, câteva obiecte legate de compozitor (un bust, imagini, tablouri) și cam atât.

Nu m-a impresionat cu nimic și nu mi se pare că are ceva de oferit, ca obiectiv turistic. Nici nu cred că e doar din cauză că nu-s eu în target.