Paradisul Verde, Jurilovca

Santina

După doi ani consecutivi în care am stat la Briza Mării, am zis să mai încercăm și altă cazare. Realitatea ne-a dovedit, însă, că nu întotdeauna e și bine să faci asta.

Deși pensiunea se numește Paradisul verde, nu am găsit verdele. Nu are niciun fel de verdeață, copaci, flori. Doar ceva gazon în fața pensiunii. Locul pare neterminat, cel puțin în exterior. Oricum, nepregătit să primească turiști. Deși citind review-urile de pe Booking, n-ai zice. Poate am mers eu cu așteptări prea mari.

Terasa pe care puteai mânca sau bea o cafea și de pe care aveai un view foarte frumos spre lacul Golovița avea nevoie să fie puțin scuturată de praf și păianjeni. La fel și balconul camerei noastre.

Camera și baia curate, să zic. Deși mai vedeai câte un fir de păr necunoscut pe jos.

Micul dejun a fost extrem de minimalist; însă n-aș putea zice că am plecat flămândă. Ouăle ochiuri și o brânză din lapte de capră și oaie foarte bună l-au salvat. În seara în care am ajuns am avut și cină: crap cu o saramură/sos, gătit de gazdă. Din păcate, fără să fie de nemâncat, nu a fost pe gustul meu.

Gazda, în schimb, a fost drăguță și prietenoasă; a încercat să ne facă șederea plăcută. Dar nu a fost pur și simplu o cazare cu care să rezonez.

Și deși planul inițial a fost să stăm 3 nopți, am plecat după prima. Și nu m-aș întoarce. Oricum nici prețul nu justifică condițiile.

Radu

Sincer, mă simt puțin nasol pentru ce urmează să scriu – experiența aici nu a fost grozavă, dar nu am avut senzație de țeapă sau de rea intenție. Pur și simplu pare că proprietarii pensiunii nu au avut suficiente resurse (bani, timp, personal) ca să atingă un standard mai înalt. Ca să pluseze la vinovăție, pe lângă pensiune erau aciuați și trei căței extrem de relaxați, plus că doamna care s-a ocupat de noi a fost foarte drăguță și săritoare.

Then again, am făcut blogul ăsta ca să povestim experiențele noastre așa cum sunt ele, iar cea de aici nu a fost grozavă.

Clădirea în sine e OK, în același stil specific zonei; interiorul arată și el că cineva și-a dat interesul, chiar dacă nu neapărat într-o direcție cu care să rezonez. În afară de lemnul de brad, majoritatea materialelor/mobilelor sunt bine gândite și de calitate. Împrejurimile însă… nu sunt pregătite de oaspeți. Lucrurile sunt efectiv neterminate; cele două leagăne instagramabile nu sunt suficiente ca să salveze situația. Feelingul a fost că am dat buzna peste ei înainte să termine pregătirile.

Mâncarea, iarăși, nu a fost neapărat rea, dar nici n-a fost ceva de scris acasă. Iar eu nu am neapărat pretenții de Master Chef. Cina și micul dejun au fost decente, dar nu mai mult de atât.

Per total, senzația a fost de one woman show – iar doamna cu pricina a făcut mult mai mult decât aș fi eu, de exemplu, în stare. Asta în timp ce reușea să se ocupe și de copiii care trebuiau luați de la Tulcea.

Dar trecând de aspectul ăsta, nu pot recomanda experiența când pentru doar o sută de lei în plus poți sta la Briza Mării, cu piscină, trei angajați pe lângă cei doi proprietari, inclusiv un bucătar, plus finisaje complete.