Muzeul Național Brătianu

Santina

Ştiți că îmi plac conacele si poveştile lor, dar aici parcă e mai mult de atât, este povestea uneia dintre cele mai interesante familii din istoria României. Dar e desigur părerea mea.

Conacul se pare că a scăpat de furia comuniştilor, însă nu acelaşi lucru se poate spune despre mobilier sau cărți. Astfel că destul de puține obiecte originale s-au păstrat in interior. Vila a fost restaurată însă cu grijă şi atenție şi mi se pare că s-a reuşit reconstituirea acelei atmosfere de „acasă” şi parcă te aştepţi să intre pe uşă un membru al familiei sau să auzi chicote de copii dintr-o cameră.

Turul este ghidat, sa face în grupuri de maxim 8 persoane si durează undeva la 40-45 de minute. E posibil ca în momentul în care ajungeți sa fiți nevoiți să așteptați tot acest timp dacă grupul anterior abia a intrat. Cum ni s-a întamplat si nouă. Însă puteți folosi acest timp pentru plimbare si poze, conacul fiind înconjurat de un parc destul de mare.

Ghida mi-a plăcut iarăşi mult, ştie să spună poveşti, altele decât cele de pe panouri. Aş fi stat multe ore să o ascult.

Concluzie: mi-a plăcut foarte mult. E un loc ce merită vazut. Şi m-aş întoarce oricând.

Radu

O surpriză plăcută. Auzisem de el (muzeu deschis recent, în 2020), lumea zicea de bine, dar experiența a fost și mai plăcută decât mă așteptam.

Sigur, tururile ghidate nu sunt preferatele mele, dar grupul nostru a fost alcătuit, în mod neașteptat, doar din oameni normali. În plus, ghida ne-a oferit mult mai multe informații decât puteam afla într-o vizită pe cont propriu.

Povestea casei e interesantă, cu etapele ei și modificările succesive; prin ea afli și o sumedenie de detalii inedite despre foarte extinsa familie Brătianu.

Eu nu am strălucit la istorie, că îmi stătea gândul la altele, deci pentru mine a fost o ocazie sa mai recuperez. Totuși, nivelul discuției este absolut accesibil și, deci, plăcut 🙂

Aș nota aici și parcul (au rămas vreo 3 hectare din cele peste 200 cât avea pe vremuri proprietatea); totul este foarte curat și bine îngrijit. Nu ai destul loc să te pierzi cu adevărat de alți vizitatori, dar dacă vremea e bună cu siguranță găsești un colț liniștit pentru picnic.

Concluzie: da, recomand; cred că este unul dintre puținele obiective care pot satisface toate gusturile. Probabil vom reveni.

Ponturi

Deși puteți ajunge cu mașina până în buza conacului, sfatul nostru este să o lăsați jos, înainte de intrarea în parc. Drumul până la conac e foarte scurt și foarte plăcut – de altfel parcul e extrem de îngrijit și e numai bun pentru un picnic, dacă permite vremea.

Încercați să ajungeți cât mai devreme, ca să faceți vizita într-un grup mai mic. Iar înainte de vizită intrați și pe pagina de Facebook a muzeului; acolo anunță atunci când, uneori, muzeul este închis pentru public.

Timp

Drumul durează o oră și un pic, în funcție de trafic și stilul personal. Vizita durează aproximativ 40 de minute, deși depinde de fluxul de vizitatori.

Costuri

Intrare: 20 de lei/persoană (10 lei pentru pensionari, 5 pentru copii). Fără POS.

Stațiunea de cercetări viticole

O fostă anexă de pe proprietatea Brătienilor, valorificată judicios de către comuniști. Strict ca arhitectură, mai interesantă decât vila Florica. Nu se vizitează, dar o persoană ingenioasă cu siguranță găsește soluții. Iar dacă nu, o persoană răbdătoare așteaptă până când clădirea e inclusă în circuitul public.

Biserica Brătienilor

Știută mai degrabă drept „capela mortuară”, adăpostește rămășițele unora dintre Brătieni. În prezent nu este administrată de către Muzeu, ci de către mânăstirea din apropiere. Cei pasionați de așa ceva o pot vizita, dacă solicită asta maicilor care se ocupă de biserică.

Mânăstire-ntr-un picior?

Chiar înainte de intrarea pe domeniul Muzeului, o clădire misterioasă 🙂 merită puțină atenție. Nu știm nimic despre ea, decât că a fost retrocedată iar actualul proprietar o lasă să se degradeze. E o combinație de mânăstire și han, probabil relativ recentă; unele părți sunt năpădite de gunoaie dar altele sunt ceva mai îngrijite.