Muzeul jucăriilor

Santina

Plimbarea la Muzeul jucăriilor a fost o întoarcere în timp, o întâlnire cu copilaria; a fost cu nostalgie şi bucurie.

Expoziția e organizată în cadrul Muzeului de Istorie şi pe lângă colecţia de mii de jocuri şi jucarii ale celor care au fost copii în ultima sută de ani are şi o colecţie de dulciuri de demult.

Şi uite cum m-am trezit eu alergând de la o vitrină la alta, entuziasmată şi mirată, încercând să găsesc lucrurile care mi-au bucurat copilăria. Şi care la drept vorbind nu au fost nici multe, nici diverse dacă stau să compar cu ce au nepoții mei azi. Dar au fost absolut minunate pentru copilul de atunci.

Am regăsit bomboanele Cip (da, exact, cele pe care le mâncam pe rând, direct din cutie 🙂), pufarinele, ciocolata chinezească (cea în ambalaj maro cu albinuțe 😊) pe care ai mei reuşeau să o ia prin Casa de comenzi. Şi pe care maică-mea o pitea ca să nu o mâncăm pe toată o dată şi al cărei gust îl simt chiar şi azi.

Mi-am regăsit păpuşile Arădeanca, bucătăria Modern, primul penar din lemn, jocurile Piticot şi Nu te supăra, frate!. Am descoperit şi maşina de spălat pentru care am stat mult timp cu nasul lipit de vitrina librăriei din cartier până când au avut ai mei bani să mi-o cumpere.

Poate mi-ar fi plăcut să găsesc totuşi o mai bună organizare (pe alocuri exponatele sunt cam îngrămădite) şi să aflu mai multe detalii şi mai ales poveşti.  Au încercat să pună din loc în loc câte o istorioară, dar prea puțin pentru ce poate oferi un astfel de muzeu.

Am aflat, totuși, lucruri interesante, de exemplu că păpuşile fabricate la Arădeanca erau marfă prețioasă pentru export, fiind populare în special în Rusia şi Africa de Sud – de unde primeam minereuri şi banane. Sau că dacă ajungeai la ruşi în târg cu câteva păpuşi îți puteai lua chiar o haina de blană 😲.

Oricum, până la urmă bucuria revederii şi regăsirii unei părticele din copilăria mea a fost mult prea mare ca să mai conteze altceva.

Concluzie:  Mi-a plăcut mult şi aş zice să nu rataţi o vizită aici, cu copii sau fără.

Radu

Recunosc, am avut rezerve când Santina mi-a zis să închid Xbox-ul, că mă duce la Muzeul jucăriilor, dar până la urmă s-a dovedit o idee grozavă.

Vizita începe cu o expoziție de dulciuri „de epocă”; poate fi privită și ca o galerie cu evoluția brandingului românesc. Asta în sine e suficient de interesantă încât să justifice o plimbare, chit ca la un moment dat te cam întrebi dacă Muzeul are, de fapt, și jucării 🙂

După care intri în muzeul propriu-zis și te simți nițel vinovat – da, chiar are jucării. Colecția e mai mare decât mă așteptam și acoperă, în linii mari, întregul secol trecut. E interesant și aspectul istoric, cu jucării realizate manual, evoluția producției de jucării, diferențe în funcție de sursă șamd., dar atracția o constituie vânarea și găsirea jucăriilor din copilăria noastră.

Și am găsit o mulțime: de la mașinuțe și avioane la setul cu microscop; de la celebrul Tetris la copiile rusești după Nintendo; de la pistoale la mașinuțele chinezești, din tablă, în care m-am tăiat de zeci de ori; de la setul pentru magie până la bicicleta Găbiței de la scara 2, bicicletă pe care cred că a învățat să meargă tot cartierul.

Presărate printre ele sunt și câteva non-jucării, dar care amintesc tot de copilărie, de exemplu niște rechizite școlare sau dublu-casetofonul clasic al anilor ’90. Dacă mă gândesc bine, probabil ăla ar trebui pus la ieșire, pentru că a marcat sfârșitul jucăriilor și trecerea la alte interese 🙂

E de înțeles că e o provocare să clasifici toate jucăriile de acolo (eu îmi organizam mașinuțele mele altfel, iar cowboy-ii și indienii stăteau față în față, nu înșirați împreună); de asemenea, organizatorii mai au ceva de lucru la etichete, explicații și detalii; totuși, se vede că muzeul e rezultatul unor eforturi și unei preocupări reale. 

Surprinzător de frustrant că nu au soldățeii ăia verzi, „americani”, dar dacă reușesc să dau de ei prin pod de luna viitoare o să îi aibă 🙂

Concluzie: Da, recomand. Probabil mai degrabă pentru adulții care chiar au amintiri cu jucăriile; îmi închipui că pe copii ori nu îi atrag jucăriile vechi, ori îi atrag și îi frustrează că nu se pot juca puțin cu ele 🙂

Ponturi

Biletul oferă acces la toate expozițiile din Muzeul Național de Istorie. Deci sfatul, aici, este să vă planificați, dacă vă tentează, și ceva pe lângă jucării.

Timp

E în București, deci nu calculăm drumul.

Probabil că am petrecut aici cam 45 de minute.

Costuri

Intrare: 20 de lei/persoană.

POS disponibil.