Durată:
1 zi
Ratingul nostru:
Un nou articol în seria noastră #cepotifaceintrozi, pentru că nimeni n-a ajuns celebru cu denumiri gen „vizite turistice de-o zi în localități care nu-s populare printre turiști”.
De fapt am ajuns aici ca să vizităm monumentul istoric Beciul Domnesc și să degustăm o parte din oferta cramei cu același nume 🙂 dar vom scrie despre asta separat. Tot separat vom scrie și despre hotelul la care am stat, Kristal Hotel. În sfârșit, deja am vizitat și am scris despre Muzeul satului vrâncean, care e și el de luat în calcul.
Mai multe imagini la finalul articolului.
Impresiile noastre
Santina
Am ajuns în Focșani pentru o degustare de vin la Crama Beciul Domnesc și am profitat să vizităm un pic și orașul. Focșani e un oraș mic, aflat în ținutul Vrancei, la granița dintre Muntenia și Moldova. Am aflat cu ocazia asta că înainte de Unirea Principatelor existau aici de fapt două localități Focșanii Moldoveni și Focșanii Munteni.
În oraș, din păcate, nu ai prea multe lucruri de făcut, văzut, vizitat; sunt doar câteva obiective. Unele sunt legate de Unire în contextul în care Focșani era la granița dintre Moldova și Țara Românească, dar și de Primul Război Mondial, în memoria celor care au pierit în luptele de la Mărăști, Mărășești, Oituz.
Pe oricine întrebi, plimbarea prin oraș începe din Piața Unirii. E punctul zero al orașului și tot de aici am pornit și noi. O să vedeți aici Obeliscul Unirii (simbolizând hora unirii), dar și Borna de hotar dintre Moldova și Muntenia, operă a sculptorului Ion Jalea. Se pare că fix în acel loc a fost un punct de trecere a graniței.
Ne-am continuat plimbarea prin Grădina publică, care începe chiar din Piață. E destul de aglomerată, cu alei înguste și bănci înghesuite; dar până la urmă în niciun oraș nu poți avea spații prea generoase în centru.
Pentru spațiu generos și plimbări în natură există, în schimb, Crângul Petrești, la vreo 6 km de oraș, unde o să poți vizita Muzeul Satului Vrâncean. Noi am fost și am scris despre el în urmă cu câțiva ani, în drum spre Bucovina.
Ce alte locuri și clădiri am mai văzut/vizitat în plimbarea noastră prin oraș?
Teatrul municipal se află într-o clădire foarte frumoasă, construită în stil baroc și poartă numele celui care a inițiat și a donat bani pentru construcția lui, maior Gheorghe Pastia. Construcția teatrului a fost finalizată în 1913, iar inaugurarea s-a făcut cu spectacolul Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri.
Clădirea Poștei Vechi ce adăpostește acum Muzeul Unirii, pe care, deși aveam în plan, din păcate, nu l-am putut vizita. Când am ajuns noi era deja închis, iar duminica, următoarea zi în care am fi putut ajunge, nu au program. N-am înțeles de ce ai închide un muzeu duminica.
Mausoleul Eroilor, în schimb, are program în weekend. Este cel mai mic dintre cele patru mausolee existente în județul Vrancea, construit din donații în perioada interbelică și este închinat celor care și-au pierdut viața în Primul Război Mondial. Am găsit o doamnă administrator prietenoasă și dispusă să ne spună istorii despre lupte și eroii lor. Pe lângă sanctuarul de la subsol, e organizată aici și o mică expoziție cu obiecte și ceva echipament folosite de soldați în război (unele dintre ele descoperite chiar în împrejurimile orașului).
Și pentru că mai aveam timp, am dat o fugă să vizităm și Mausoleul de la Mărășești, aflat la aproximativ 20 de minute de oraș. Monumentul este ridicat tot în perioada interbelică și dedicat eroilor din Primul Război Mondial. Mausoleul adăpostește osemintele a 6.000 de soldați, iar în centru se află sarcofagul generalului Eremia Grigorescu, comandantul trupelor române în bătălia de la Mărășești.
Într-o clădire alăturată este organizat un muzeu dedicat acestui război, unde poți să vezi arme, uniforme, echipament militar din acea perioadă, fotografii, extrase din ziarele vremii. Dar nu găseşti povestea şi nu rămâi cu mare lucru.
În concluzie aș spune că dacă ajungi cu vreo ocazie prin Focșani și ai timp, poți să faci o plimbare prin oraș. Iar dacă ar fi să-ți recomand totuși ceva de văzut, aș zice Mausoleul Eroilor și Parcul Crâng cu Muzeul satului. Din tot ce am văzut, cele două mi-au plăcut cel mai mult.
Radu
Marile centre turistice au farmecul lor, desigur, dar la un moment dat vrei să afli și ce altceva mai e de făcut și de vizitat în afară de catedralele, muzeele si atracțiile mainstream. Și atunci începi să te întrebi ce posibilități ascund micile localități care nu ajung niciodată în vreun top turistic. Iar asta mi se pare definiția perfectă pentru Focșani 🙂
Acuma, nu mă pretind cel mai cult/elevat om din lume; nici nu aș putea jura că mă-nvârt în cercurile cele mai potrivite, dar cred că prima chestie care îmi vine în minte când mă gândesc la Focșani e vinul. Uite, însă – ajuns aici am încercat să-mi lărgesc orizonturile 🙂
Ca impresie generală, centrul Focșaniului mi s-a părit minuscul și mi-a lăsat impresia de patinoar, mai exact senzația aia de spațiu limitat în care toată lumea se învârte într-un ritm mai mult sau mai puțin similar.
Piața Unirii urma să fie gazda unui concert și/sau eveniment public, cu tot cu scenă; e posibil ca aglomerația pe care am perceput-o să se fi datorat spectatorilor mai nerăbdători. Cert e că era relativ animată, plină mai ales de părinți care-și purtau agale cărucioarele și puștani care-și forjau trotinetele.
Pe lângă Obeliscul Unirii, Piața găzduiește și un marcaj care trasează fosta graniță dintre Moldova și Muntenia, precum și o bornă de hotar. Amplasată acum aproape o sută de ani, borna a fost ridicată pe locul în care era pichetul de graniță nr. 47, pe vremea când acesta despărțea cele două orașe. Am aflat asta de pe placa monumentului; există acolo și un QR code dar e expirat și duce spre pagina generică a furnizorului 🙁
Tot în piață se află și Ateneul Pastia, una dintre cele două principale clădiri publice din oraș. Ateneul nu se vizitează, iar noi nu aveam bilete la vreun concert, deci l-am admirat doar pe afară. Tot pe dinafară am admirat și cealaltă clădire, a Teatrului Pastia. Acesta se află la câteva intersecții de Piața Unirii și are o prezență ciudată, pare cumva grandios și mult mai impresionant decât ar justifica dimensiunile reale. În fața clădirii se află și un Walk of Fame, pe model hollywoodian, iar pe laterala teatrului un afiș care anunță că nu are autorizație ISU. Aia e.
Muzeul Unirii era închis, cel al Viei și Vinului la fel, dar am reușit să vizităm Mausoleul Eroilor. Cred că din tot ce-am vizitat în plimbarea asta, mausoleul a reușit să mă transpună cel mai mult în epocă – de la arhitectură la simplitatea mormintelor, de la obuzele care le străjuiau la cele câteva obiecte expuse într-o vitrină. Custodele ne-a vorbit cu pasiune despre ce a fost și ce e acum; la fel a făcut și expoziția de desene și schițe realizate de soldați din Primul Război Mondial. Doar pentru asta și tot aș recomanda o vizită. Nici nu o să punem poze cu ele.
Cele două parcuri centrale, Grădina publică și Parcul Robert Schuman, oferă experiența provincială prin excelență. Nu, nu e un lucru rău. În rest, dacă o iei la pas pe străzile din preajma centrului (de exemplu strada M. Kogălniceanu), găsești o sumedenie de clădiri de epocă, de la vile restaurate și îngrijite (locuințe, restaurante, sedii de firmă), la bătrâne doamne apăsate de timp, marfă numai bună pentru Urbex 🙂
Dacă tot am fost prin zonă, am făcut o vizită și la Mausoleul de la Mărășești. Cred că merită vizitat măcar o dată, deși m-a lăsat cu impresii amestecate. Mausoleul e grandios, solemn și nu așa bine îngrijit/restaurat cum ar merita. Muzeul adiacent găzduia o expoziție amestecată de obiecte din timpul războiului și fotografii de epocă, cu explicații mai degrabă punctuale și distante. Interesant, dar putea fi mult mai antrenant.
Per total, Focșaniul e un orășel de provincie, care nu oferă neapărat ceva extrem de spectaculos, dar reușește să rupă un pic ritmul marilor destinații turistice fără să fie plictisitor.
Recomand o vizită.
