Bisericile fortificate din Cisnădie și Cisnădioara

Santina

Data trecută când ne-am oprit în Cisnădie, biserica era în reabilitare; așteptam cu interes să vedem ce iese. Mai ales dupä surprizele plăcute pe care le-am avut prin alte locuri după au fost renovate; cum ar fi Biserica fortificată din Alma Vii sau Cetatea Feldioara.

Așa că la ultima plimbare la Sibiu (să vedem Faust), am profitat și am făcut o oprire la Cisnădie să vizităm biserica. Din păcate biserica a fost o mare dezamăgire, dar piesa de teatru ți-o recomand negreșit. Dacă îți place teatrul și mai ales dacă îți plac punerile în scenă moderne.

Revenind la biserică, sigur, curtea este foarte îngrijită, biserica văruită, dar locul nu este deloc pus în valoare. Nu spun că nu există poveste, dar nu găsești nici explicații sau ceva detalii despre acest obiectiv. Există doar undeva la intrare, în zona unde se vând bilete, un mic afiș, format A4, în care afli că Cisnădie (sau mai degrabă așezarea premergătoare orașului de azi) a fost atestată documentar cu mai bine de 800 de ani în urmă și alte câteva momente importante din istoria orașului. Dar cam asta e tot.

Cea mai interesantă parte e că poți urca în turn și vedea împrejurimile orașului.

Deși nu pot recomanda o vizită, dacă ești prin zonă te poți opri. Aș fi curioasă ție cum ți se pare.

Radu

Cumva biserica din Cisnădie mi s-a părut că e FUBU. Da, ca marca de haine. For Us, By Us. Adică au renovat-o cu responsabilitate, dar cu zero interes pentru turiști.

Nu, nu sunt ipocrit, știm și tu și eu că nu îmi place aglomerația și mă feresc de locurile prea comerciale. Dar opusul unui loc comercial ar trebui să fie un loc autentic, intim, cum ar fi de exemplu biserica din Drăușeni.

Cea din Cisnădie nu e autentică, au încercat să o facă turistică, dar fără mare interes, e doar… anostă. Un paznic care încasează taxa și atât, niște panouri cu poze de la evenimente sau cu personalități (le ghicești tu, că nu scrie cine sunt), niște afișaje electronice interactive, care nu funcționează, plus niște panouri mult prea încărcate de text.

Și mai găsești câte-un obiect aleatoriu, de la o ușă întărită cu fier la o strană de biserică. de când? de ce? Nu știi.

Turnul mai salvează puțin experiența, dacă nu cauți special ușița de acces e posibil să o ratezi. Au fost renovate și scările, așa că deși traseul e întortocheat e mai lejer ca în alte biserici.

Îmi pare rău că am fost? Nu, pentru că îmi plac bisericile fortificate. Dar dacă nu te pasionează, nu cred că merită vreun ocol de la traseul tău normal.

Santina

La biserica fortificată din Cisnădioara am mai fost cu ceva ani în urmă și îmi aminteam că mi-a plăcut. Deși nici aici lucrurile nu sunt perfecte, dar găsești panouri cu qr coduri și poți afla, dacă ai răbdare și timp să asculți, diverse informații și povești.

Istoria ei începe undeva în secolul al XIII-lea, iar de-a lungul celor nouă secole de existență nu i s-au adus modificări majore. Ceea ce o face cea mai veche bazilică romanică autentică din România. Acum este folosită pentru diverse evenimente culturale.

Biserica este pe un vârf de deal, iar urcușul se face printre copaci și verdeață, pe scări amenajate, deci accesibil. Și aici grădina e curată și îngrijită, dar biserica în sine mai are nevoie de multe reparații. Spun asta pentru că imediat ce am ajuns s-au pornit o vijelie și o ploaie torențială de vreo jumătate de oră, moment în care a început să plouă și să pătrundă apă prin multe zone din acoperiș. Ne-am adăpostit până la urmă în locul unde fusese cândva altarul.

Au fost momente în care parcă eram într-un film de groază. Cu cer întunecat, frig, tunete, fulgere și uși care zdrăngăneau din toate încheieturile. A fost interesant. 😊

Oricum e un loc pe care chiar ți-l recomand de vizitat dacă te afli la un moment dat prin zonă.

Radu

Biserica fortificată din Cisnădioara merită un mic ocol 🙂 pentru că e, în felul ei, opusul celei din Cisnădie. Mult mai veche (istoria ei începe prin anii 1100), cu un aer pitoresc, cocoțată pe un deal cu priveliște de jur împrejur, e un loc cu o aură de spiritualitate și autentic.

La biserică urci pe niște trepte șerpuite care ajută la construirea suspansului, iar după ce treci prin portița din zidul de apărare și vezi biserica aproape că aștepți să zică cineva Ecce!

Îm mod ironic aici erau mai mulți turiști decât la prima (adică două perechi) dar au plecat imediat ce am ajuns noi și ne-am putut bucura de toată experiența fără să fim deranjați.

Biserica a reușit să-și îndeplinească iar, la un mileniu distanță, rolul de adăpost, pentru că a venit o furtună care ne-a dat ocazia să examinăm pe îndelete clădirea 🙂

Deși în mod clar mai slab finanțată, Cisnădioara compensează cu interesul real acordat bisericii: există un site cu istoria bisericii și, inclusiv, cu un ghid audio! E drept că nu prea ai internet acolo dar mi se pare admirabil că încearcă să facă lucruri.

Mi-a plăcut, recomand și sunt șanse mari să mai revin și eu.