Arome22, Eforie Sud

Santina

Planul nostru de a merge măcar o dată pe an într-un loc nou de pe litoralul românesc continuă anul ăsta cu Eforie Sud. N-am mai fost aici de când eram mică și mergeam cu ai mei,cu bilet (cine a fost copil prin anii ‘80–‘90 sigur știe ce spun).

Nu am mai recunoscut nimic, dar îmi aduc aminte că era o stațiune animată. Acum e mai degrabă pustie. Bine, noi am fost la final de iunie, poate în plin sezon e mai multă lume.

Faleza a fost refăcută și arată ok, dar odată ce începi să cobori spre plajă dai de gunoaie și constați că nu există scări (cel puțin în zona unde eram noi), ci doar un drumeag prăfuit.

Eu o stațiune în care nu aș mai reveni sau cel puțin, nu curând.

Dar noi nu am venit pentru Eforie Sud, ci pentru Arome22, despre care auzisem că e un loc mișto și trebuia sa ne convingem. Per total, exceptând câteva lucruri care nu mi-au plăcut, nu a fost o experiență rea, dar am rămas cumva cu mixed feelings.

Cred că este mai degrabă un loc pe care să-l încerci dacă-ți plac vibe-urile mai hipsterești.

Radu

Arome22 e ca o oază de răsfăț într-o mare de… nu știu, prăfuit? Desuet?

Mă rog, e un concept care strălucește prin design și prin consecvența cu care îl aplică. Fundalul stațiunii Eforie Sud e mat și face strălucirea să pară și mai puternică. De fapt contrastul între cele două e atât de mare încât ești tentat să tratezi locul ca pe un complex all inclusive și să nu ieși deloc de aici. Nu e greu, ai și cazare, și mâncare, și un pic de piscine.

Totuși, impresia generală a fost că se încearcă o idee prea mult. Nu e chiar ostentație, ci mai degrabă senzația aia pe care o ai când cineva spune o glumă cu ceva prea multe amănunte. Locul are prea multe detalii studiate. Oamenii care vin acolo încearcă o idee prea tare să fie dezinvolți. Mămicile-manager încearcă o idee prea mult să observe lumea ce parenthood iluminat practică.

Evident, am găsit și detalii ne-studiate și, evident, m-au deranjat. Poate pur și simplu nu poți să mă mulțumești, cine știe :). Servirea la restaurant mi s-a părut nefiresc de lentă, iar mobilierul de terasă cred că era în unghiul mort al designerului, că nu s-a ocupat deloc de el.

Cred că e de încercat mai mult ca experiență exotică, să vezi cum e într-o bulă de hipsteri-hipioți bogați, care se spală. Eu aș reveni ca să asimilez mai bine atmosfera și să elaborez o descriere mai bună decât cea de mai sus.

Santina

Mi-au plăcut camerele spațioase, confortabile, cu un decor minimalist și atenție la detalii. Totul este impecabil de curat. În baie ar fi nevoie de un cuier, dar ne-am descurcat cu caloriferul. 🙂 Am observat că în hotelurile moderne e deja un trend lipsa cuierelor din baie.

Un plus pentru suportul pentru uscat prosoape sau costume de baie de pe balcon. Și un minus pentru rogojinile care despart balcoanele camerelor.

Micul dejun a fost decent. Găsești opțiuni pentru toate preferințele (ouă, brânzeturi, salate), dar nu sunt suficiente ustensile de servire și senzația e de neigienic. Totuși, m-am bucurat de frigănele, care mi-au adus aminte de copilărie.

Scaunele din zona de mic dejun sunt foarte inconfortabile. Fie nu le-a testat nimeni înainte, fie a fost o alegere intenționată, având în vedere că locurile la mese sunt limitate.

În schimb, curtea este foarte spațioasă, verde, aerisită, un loc potrivit să-ți bei cafeaua.

Hotelul are și două piscine, ambele destul de mici: una în curte (care e și cea mai aglomerată) și una pe acoperiș. Cea de pe acoperiș este adults only, deși se mai găsește câte o cetățeană să-și ducă bebelușul acolo. Din păcate, lipsa umbrelelor o face greu de folosit în timpul zilei. 

Radu

Camera în care-am stat m-a entuziasmat efectiv. Designul interior mi-a plăcut atât de mult că m-am apucat de research, aparent decorul e făcut chiar de fondatorii locului, Feliz și Mirel. Un minimalism fără efort și fără rabat de la confort; multe materiale naturale și posibil reciclate; baia (cu duș walk-in) e de revistă – mică, dar amenajată expert pentru a fi absolut suficientă.

Noi am stat în clădirea cea mai nouă, hotelul. Există și o „casă” orientată mai mult spre familii, plus o vilă de epocă (Vila Cerbul) care funcționează ca spațiu creativ. Era închisă când am fost noi acolo. Printre ele, 3-4 spații comunicante dar independente, ca un fel de curți sau grădini, picture-perfect dacă le prinzi fără oameni.

Printre curți și clădiri e și o piscină de dimensiuni medii, dar avea copii în ea așa că nu am intrat. Mai există o piscină și pe acoperișul hotelului, foarte spectaculoasă, cu promisiunea că e adults-only. Când am fost noi am găsit mai mulți adulți, inclusiv un cuplu cu un bebeluș. Păreau genul educat, care chiar vrea o țară mai bună, dar probabil în ziua aia erau în vacanță.

Micul dejun OK nu fantastic, îl mănânci pe o terasă cu prea puțină umbră și cu cel mai incomod mobilier pe care am stat în ultimii 10 ani.

Chiar și așa, per total cazarea m-a cucerit și aș reveni (într-o perioadă fără lume), eventual ca să testez și „casa”.

Santina

Un avantaj este că hotelul are restaurant, deci nu e nevoie să ieși în stațiune dacă nu ai chef.

Deși nu comentez, de obicei, prețurile, mi s-au părut puțin cam mari pentru ce oferă. Mâncarea a fost bună, dar nu nemaipomenită. Am mâncat aici de trei ori: de două ori am comandat „Captura zilei”: calcan la grătar, o porție cam mică și cam grasă și pălămidă cu sos; gustoasă, dar cu multe oase. De fiecare dată am cerut și cartofi prăjiți că doar eram în vacanță. 😊

Într-una din seri am comandat pastă de ardei cu salată la grătar și lipie; bună, dar mai degrabă o gustare decît un fel principal. Tortul de mere de la desert, deși se vedea că era de casă, nu a fost foarte reușit. Fără să mă laud, mie îmi iese mai bun.

Servirea a fost lentă și cam dezorganizată: uneori uitau să ia comanda, alteori veneau de două ori. Clar e loc de îmbunătățiri aici.

Radu

Restaurantul e, per total, OK, cu genul de meniu concentrat, care o încurajează pe Santina. Mâncarea e totuși suficient de variată: am încercat și scoici, și pește, și un kebab pe care îl fac pe jar, chiar la intrarea pe terasă. Kebabul a fost foarte bun dar premiul l-a luat pasta de ardei copți care l-a însoțit. Meniul de băuturi e per total OK și el, cu câteva opțiuni de vin, câteva de alte băuturi și un focus evident pe cocktailuri.

Ambianța e plăcută; noi am stat pe terasa principală pentru că doar acolo erau mese de 2 persoane; mai exista un spațiu printre pomi unde sunt și niște vetre/cazane imense în care se face focul. Am dat o steluță în plus doar pentru asta 🙂

Servirea groaznic de lentă. Chelnerii politicoși, echipați pentru conversație, dar prea boemi și prea puțini. Am așteptat o grămadă după o sticlă de vin gata îmbuteliată; cred că pentru un rând de cocktailuri pierzi cel puțin jumătate de oră.

Per total experiența nu justifică prețurile, data viitoare încerc cea mai apropiată opțiune, Petre Pescarul.

Santina

Ce mi-a plăcut în Eforie Sud a fost plaja: foarte lată, spațioasă, mi-a adus aminte de Valencia. Ok, poate exagerez un pic.

În schimb, șezlongurile sunt atât de apropiate încât pare că toți oamenii de acolo au venit împreună. Noroc că nu era multă lume când am fost noi.

Faptul că nu există toalete și beach bar ne-a convins să plecăm repede și să ne mulțumim cu una din piscinele de la cazare, care nici ea nu e perfectă la drept vorbind.

Radu

Dacă vrei să ieși din complexul Arome22, să știi că plaja în Eforie Sud are tot ce-i trebuie ca să ofere o experiență splendidă, dar nu o face.

Ai spațiu berechet, dar șezlongurile înghesuite; nu ai toalete; beach bar-ul e departe și n-am fost să văd ce oferă; accesul se face pe un drum semi-surpat. Dacă aș mai veni aici mi-aș aduce o umbrelă și două rogojini și aș găsi un loc departe de oameni.

To be fair, am auzit că există, în stațiune, o plajă de hipsteri, congruentă cu Aromele, dar e de mers cu mașina și nu ne-am mobilizat.